Niciodata sa nu spui "niciodata"

Am fost cei mai buni parinti din lume pana sa avem copii. Ne uitam la altii si ii criticam, noi stiam exact cum ar trebui procedat in orice situatie! Acum ceva vreme, in excursia in Norvegia, intr-una din plimbarile pe strazile Oslo-ului am vazut o fetita cu mamica ei. Nimic deosebit pana aici. Mamica mai avea un bebe intr-un carucior. Fetita de asemenea. Mai precis, era copia perfecta a mamei. Ne-am minunat si am criticat: ce rost are sa iei unui copil un carucior sa isi plimbe papusile pe afara?! Plus ca era tare dotat, cu geanta in care erau probabil toate accesoriile necesare pentru un bebelus. Pe vremea aceea Cristina avea 1 anisor.

A trecut Craciunul, am sarbatorit, nu am facut poze (inca) altele decat cele postate deja, si a venit Moshu’. Eh, capitolul asta a fost trist. Oricat am incercat eu sa o descos pe Cristina in ultima vreme, nu am reusit sa scot de la ea ce isi doreste de la Moshu’. Si noi am fost total lipsiti de idei, pentru ca in general are toate prostioarele existente si am incercat sa ne ferim de jucarii mari, ca nu prea mai avem loc in casa (aveam in minte casuta de papusi, frigider sau masina de spalat vase pentru bucataria ei) – mai ales ca toate ideile exprimate in timpul anului se stinsesera cand a venit vorba de “ce ai vrea sa iti aduca Moshu’”. Asa ca i-am luat un joc (singura idee exprimata) si un scaun de masa pentru papusi – idee furata de la vara-sa, care a primit unul si a fost incantata de el. Pentru Sara a fost mai usor: o jucarica frumos colorata (la cadouri pentru bebelusi ma pricep mai bine, de pe vremea Cristinei, cand eram bine pusa la punct cu toate produsele existente pe piata). In dimineata Craciunului, cu emotie si nerabdare incepem sa desfacem cadourile. Cristina a fost tare dezamagita si tristetea din ochisorii ei m-a urmarit toata perioada urmatoare. Desi ea a avut doua pachete sub brad si toti ceilalti doar cate unul, nu a fost entuziasmata de ele. Ieri l-am trimis pe SO la shopping de jucarii – greu, ii spusesem exact ce sa cumpere, ca studiasem pe internet tot ce aveau, dar unele produse nu mai erau in stoc si am stat pe telefon si cu calculatorul in fata sa gasim altceva ce i-ar placea si in final i-am luat un… carucior pentru papusi! Plus o casa de marcat, dar pe aia nu i-am mai dat-o pentru ca pentru Sara am avut doar o papusica si trebuia sa fie egalitate. A fost bucuroasa ca a mai venit Moshu’ inca o data, incantata de cadou, de data asta, desi ei ii trecuse cu siguranta tristetea intre timp. Acum se plimba toata ziua cu el prin casa, merge la Ikea “toata ziua buna-ziua” si face cumparaturi (e un carucior cu landou si are si cos jos – ca al Sarei). Mi-a spus ca vrea sa iasa cu el pe afara. I-am zis ca la primavara...si mi-a revenit in minte imaginea fetitei din Oslo.