Am stat azi cu ambele pitice acasa. Cel mai greu e ca
nu putem sa iesim la plimbare, iar Sara e maraita cand sta numai in casa, nici
nu doarme bine, iar Cristinei ii trebuie tare multe activitati ca sa nu se
plictiseasca. Asta pentru ca sare de
la una la alta imediat. Azi a facut asa: am citit, a desenat (o carte de
colorat cu oua de Paste – poti sa te pui cu preferintele omului?), a pictat un
bradut de ceramica, am facut o caciulita din ate impreuna, ne-am jucat cu jocul
cu purcelusi, am facut o placuta de perlute, s-a jucat la tableta, a decupat
cate ceva si sigur am uitat cateva. Sara nu numai ca e
foarte mobila – nu sta locului deloc! – dar ataca in mod constant orice jucarie
cu care se joaca Cristina. De ale ei s-a plictisit – ii mai dam din cand in
cand cate ceva cantator de la Cristina – si e mult mai tentant sa ia ce stie
(probabil) ca nu are voie. De ieri a
inceput si vorba: ne “na-na”-ie si ne “da-da”-ie minute in sir.
Ultima expresie a
Cristinei: ”pana la cer” – cand vorbeste de ceva mare, lung sau inalt. Un nou
cuvant stalcit: "boboșină" (= "bormasina").
Cristinismul
zilei:
Cristina: “Tu
esti o cireasa!”
Eu: ”Sunt cireasa
de pe tort? Si tu ce esti? O zmeurica?”
Cristina: “Da! Si
Sara e o capsuna!”
Eu: ”Si tati ce
e?”
Cristina: ”O
rosie!”
Eu am incheiat in noaptea (sau dimineata, ca e deja aproape
4) asta marele proiect al Craciunului: caciulitele pentru scaune. Cu multa
bataie de cap, cu ajutor primit la timp (saru’mana!) si cu cateva nopti de
culcat la ora 2 in final s-a terminat! Una fixa (prima), doua bune si una mai larguta, asa au iesit caciulitele
noastre. De-abia dupa ce le-am terminat am invatat cam cum se fac, dar urmatoarele
(daca voi mai face vreodata asa ceva) vor fi cu siguranta perfecte! Si, cum nu
ma mai puteam opri din cusut, am facut si o fata de masa pentru care cumparasem
materialul intr-unul din anii trecuti, ca mi-era jena de el (si de mine) de cat
de mult a stat prin cutia masinii de cusut (l-am pus acolo ca sa nu uit de el).
Rezultatul:
Le veti vedea pe toate de Craciun, ca pana atunci stau ascunse. De-abia astept sa vad fetisoara Cristinei in dimineata de Craciun!
Ce am mai facut cu Cristina: caciulita de
atarnat in brad si inimioara din
perlute (de la Ikea – o investitie minunata!).
Hmm...de aici sar mingiutele:
Fotograful in actiune:
Bucuroasa de noile luminite de pe balcon (la -1 grad):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu