Vineri

Am incercat sa ne tinem ocupate azi cat mai mult, ca sa nu ne plictisim. Sara a dormit extrem de putin, cam o ora si jumatate in total pana la 19 cand a venit SO. Desi a fost mai agitata decat de obicei – o tot chinuie niste dintisori – a avut perioade si cand s-a jucat cuminte si eu am mai putut sa fac cate ceva cu Cristina.

Ce am facut? Pai aveam o lista intreaga de activitati pentru Cristina, nu am reusit sa o terminam, dar urmeaza week-end-ul si daca mai prindem vreun moment poate mai facem cate ceva de pe acolo. Azi am inceput prin a decora fereastra de la Cristina din camera si cea din living (partea de jos, pe care o vad piticele toata ziua).

Apoi am facut o lumanarica in coaja de portocala – o aveam de multa vreme in plan. Am scos o portocala din coaja, am tocat marunt niste coaja de portocala si, impreuna cu ceara si fitilul de la alta lumanare le-am adaugat in locul fructului. O vom aprinde in ziua de Craciun, daca va rezista pana atunci:

Apoi ne-am jucat jocul cu catelusii (primit de la Iepuras), cel cu listele de cumparaturi si am facut niste puzzle-uri.

Cum se apropia ora mesei, am ales o reteta care sa o implice si pe Cristina: legume la cuptor (ca garnitura la somon). Am pus zucchini, cartof, praz si rosie, toate feliate foarte subtire si asezate cu grija in forma. Bucatarul sef:

Si papa:

Continuam diversificarea - Sara a primit azi avocado. De dimineata am fost cam neinspirata si i-am facut piure de avocado dupa ce mancase laptic. A papat cateva lingurite – restul a ajuns la Cristinel, care de-abia asteapta sa ramana ceva de mancare de la Sara. Indiferent ce avem noi de papa, a Sarei e mai buna! Apoi i-am facut piure de morcov cu pastarnac, radacina de patrunjel si zucchini, piure pe care l-a papat bine. Spre seara, cand mi se parea mie ca nu are pofta de laptic, am improvizat: am pasat niste avocado cu morcov si pastarnac. A iesit extrem de bun – dulce de la morcov si pastarnac, cremos de la avocado. A papat tot.

Sara tot exerseaza ridicatul in patru labe. Cateodata, cand e in pat, baga capul in saltea, ridica funduletul si da din el, incercand sa se impinga in picioare. Si e tare funny cand mai ridica si capul din cand in cand si se uita in jur – probabil sa vada unde a ajuns (nu ca s-ar fi deplasat vreun pic). Cu miscarea asta a reusit sa mearga doar cu spatele pana acum. E tare fericita si mandra de ce stie ea sa faca . Rade cu gura pana la urechi cand o incurajez.

Azi am pus-o in fundulet intre perne – bucurie mare. Fetita mare, ce mai! Sta (sustinuta) si isi face de lucru cu jucariile. Mai nou ii dau tablita de la vestita jucarie a Cristinei “tâca-tâca” si ii place tare mult. Incerc sa ii mai alternez jucariile, pentru ca de cele pe care le-a tot primit pana acum s-a cam plictisit.

Azi, la pranz, am lasat-o pe Sara in jumperoo si, pentru ca nu era complet fericita, m-am asezat la masa aproape de ea. Ca sa nu se simta Cristina parasita, ii spun:

Eu: “Uite, ma asez intre voi doua.”

Cristina: ”Nu! Eu si Sara stam intre tine!”

Am exersat azi si cantecelele pe care le vor canta ei la serbare. Am facut o lista cu ele pe youtube, si le las sa cante toata ziua.

Cristina: “Stii ca la gradinita doamnele educatoare nu canta ca baietelul, asa corect!” (baietelul din videoclipul de pe youtube)

Eu: ”Da, dar tu la gradinita tre’ sa canti ca doamnele educatoare.”

Cristina: ”Nu ca eu stiu si doamnele educatoare canta dupa mine!”

Vine Moshuuuuu’:

E, da, a venit deja, dar piticele inca nu au descoperit!

Inainte de aventura cu funduletul rosu, cateva nopti la rand mi-am notat cand ma trezeam. Nu de alta, dar dimineata eram asa de bezmetica incat nu imi mai aminteam de cate ori si cand a papat Sara. Asa aratau listele din cateva nopti:

Apoi am renuntat sa mai scriu orele cand ma trezesc – nu face decat sa ma deprime, parca ma simt si mai obosita cand le vad.

Piticele:

 

Sara balaioara (sau "blonda" cum imi place mie sa o alint, caci se pare ca i se deschide culoarea parului):

Unde-i gatul?

Aho, aho:

La ce va uitati?

Eh, atat am reusit zilele astea! Oricum, e mult mai dificila la pozat decat Cristina. Nu se uita in camera, nici gand sa zambeasca! Tare greu e sa prind cate o poza de-asta... La camera video e si mai rau, veti vedea multe filmulete care nu si-au atins scopul, pentru ca imediat ce zareste camera nu mai face nimic!