A inceput sa se faca din ce in ce mai frig si azi as putea sa spun ca s-a simtit cel mai bine sosirea toamnei. Am fost la Skansen si, stand toata ziua afara am cam inghetat – chiar si cu polar si geaca.
Greu de facut un rezumat dupa asa o perioada lunga de inactivitate. Scoala continua asa cum a inceput, fara surprize. Profitand de vizita bunicilor, piticele stau la scoala/gradinita doar pana la ora 15. Saptamana asta am avut prima sedinta cu parintii. A aparut orarul: pe scurt, luni – joaca, marti – sport, miercuri – joaca, joi – muzica, vineri – masaj. Sa te tot duci la scoala. Un lucru imi place: citesc. Le citeste zilnic, destul de mult, carti consistente. Si, am inceput sa citim si acasa. Citeam noi si inainte, dar acum am schimbat rolurile: Cristina citeste si eu ascult. Mergem la biblioteca si luam carti foarte usor de citit (de la biblioteca putem sa luam oricate carti vrem, asa ca avem cam 20 constant acasa) si in fiecare seara citim. Cristina incepuse sa citeasca acum ceva vreme, dar in romana. Si cand am trecut pe suedeza imediat dupa “sesiunea” de citit in romana i s-a parut…ciudat. Si o inteleg, sunt cu totul alte reguli. Acum o sa insistam o perioada cu suedeza si probabil vom mai reveni si la romana mai incolo.
Sunt 3 invatatoare la 20 de copii. Si mai au profesoare de sport si muzica.
Cristina continua si cursul de inot. In primavara vor face si cu scoala un curs de inot. Pe la 12 ani au examen la inot :-). Toti trebuie sa poata inota si pe burta si pe spate nu stiu ce distante. Am vrut sa o inscriu si pe Sara, dar trebuie sa implineasca 4 ani intai.
Saptamana trecuta am mers cu ele la un concurs de alergat: 400 de metri. Evident, am alergat cu totii, eu cu Sara, SO cu Cristina, iar la final au primit medalii. Am fost impresionata ca Sara a alergat fara sa se opreasca toti cei 400 de metri destul de repejor.Piticele au fost foarte bucuroase ca au primit medalii. (Cristina tot pomenea apoi: ”Tie iti vine sa crezi ca eu am primit medalie?”)
Dupa concursul de alergat, merge o balaceala:
Si chiar si o catarare pe zapada proaspata de langa patinoar:
Perle scoate Sara pe banda, dar nu am mai apucat sa le notez. Am insa unele mai vechi (din vara asta):
Eu: “Nu mai bate, Sara, te rog frumos!”
Sara: ”Nu bat! Trantesc!”
Vorbeam de dintisori, cum ca Sara are numai dinti de lapte, Cristina nu mai are numai dinti de lapte, si se intrebau ce dinti am eu. Sara: ”Mami are dinti de lapte...nu! de cafea!”
Si doua de cand am fost cu ea la gradinita, la inceput:
Sara: “Cum o cheama pe doamna educatoare care e inauntru?”
Eu: “Cristina. Ca pe Cristina.”
Sara: “Ca pe sora mea?”
Eu: ”Da!”
Sara: ”Hei, domnule mami, nu e sora, e surioara!”
Tot la gradi, la masa, eram noi cu o doamna educatoare si inca un copil. La un moment dat, in timp ce astepta mancarea copilul si-a ridicat tricoul. Sara, evident atenta: “Luca-Luca! Buricul!” (bine ca nu ne intelege nimeni)
