Sfarsit de martie

Suntem in perioada de refacere dupa petrecere. Nu mai valorificam fiecare secunda si chiar ne lasam prada lenei din cand in cand. Cu Sara nu pot sa stau in casa toata dimineata, nu are stare. Asa ca ne trezim, mancam, ne jucam si, cand oboseste si nu isi mai gaseste locul iesim. Deocamdata e inca frig si tot spre Vällingby ne indreptam adesea. Ne facem cumparaturile, ii mai luam Cristinei o incaltare, o rochita si ne intoarcem acasa sau, daca se face tarziu mergem direct la gradi sa ne ridicam surioara. Sarei ii dau dimineata fructe in general – mar cu banana si kiwi sau zmeura in ultima vreme. Apoi mai mananca pufuleti pe drum si, daca ne prinde ora mesei pe drum ii dau o punguta fie cu fructe, fie cu legume pasate. Sunt incantata de aceste pungute, contin numai legume/fructe ecologice, sunt pentru bebei de peste  6 luni si se ”storc” direct in gura – nu ai nevoie de lingurita. Nici de pufuleti nu ne putem lipsi. Luni ramasesem fara, am dat fuga la magazin sa ne luam o punga maaaare. Oricand, in carut, in scaun inainte de masa, un pufulet ne salveaza de la multe sunete nedorite. Ca, daca nu ati mai avut demult de-a face cu pitica fata in fata, va spun eu ca vocea i s-a ascutit si cum nu ii convine ceva tipa de asurzeste pe oricine. Asemenea frecvente sunt greu de atins, iar noi incercam sa nu abuzam de ele, sa facem economie si sa le auzim cat mai rar posibil! Ca fel principal am inceput sa apelez la borcanele - a papat lasagna si orez cu pui si legume deocamdata. Pot sa ii variez usor, daca nu ii place unul incerc altul si ma scutesc si pe mine de munca/frustrare daca nu papa.

Sara e in continuare tare activa. Doarme destul de putin noaptea, ziua rar doarme mai mult de doua reprize de cate 30 de minute, dar energie are cat cuprinde. Am fost saptamana trecuta la masuratori, e putin sub medie si la greutate si la lungime (acum deh, daca media e facuta de suedezi de 2 metri...), dar e bine proportionata si, cand ma uit la rotunjimile de pulpite bebelicesti imi dau seama ca nu e slaba deloc :).

Seara la culcare, atractia e sa fuga in patut, se ridica, isi arunca suzeta pe jos si se uita dupa ea, mandra de realizare. Tot acolo se intinde, lasa capul intr-o parte si se uita pe geam. E incantata cand vede lumini si televizoare aprinse, rade fericita. Sau se joaca cu draperia sau cu ciucurele de la draperie. Orice prinde. Dupa doua ore de joaca, se intinde si inchide ochii si, cand crezi ca a adormit, isi aduna ultimele forte, se ridica si se duce in patut. Arunca suzeta, se uita nostalgica dupa ea si incepe din nou joaca.

La baie, in cadita sta numai in picioare, arunca jucariile pe jos si le cauta cu privirea apoi: au ajuns in cosul de rufe al Cristinei, sau poate sub scaun, sau sub dulap?!

Cristina e in continuare in ”nebunia” Elsa. Pleaca la gradi, ii zic: “Pa, Cristina, o zi buna!”. Imi raspunde: “Pa, mami, o zi Elsa!”

Altadata: ”Eu vreau totul albastru, vreau sa mananc si cerul!”

Prima culoare preferata a fost verdele. Nu stiu de ce, dar asa era pe la 2 ani. Apoi au urmat rozul si movul. Acum e albastrul: mananca din farfurii albastre cu furculita albastra si bea numai din paharul albastru. Ii ia Sarei jucariile albastre sa se joace doar ea cu ele. Se infasoara in prosopul de baie si zice ca are rochie lunga ca a Elsei. Gata, avem 5 bluzite/tricouri/rochite cu Elsa, am acoperit toata saptamana. restul ii vor ramane Sarei neatinse :).

Eu: “Cristina, nu gasesc suzeta, ai vazut-o tu?”

Cristina: “Inseamna ca a mancat-o lupul!”

In general le piteste ea bine, le pune pe sus pe unde nu ajunge Sara. Inca mai avem rolurile din Scufita Rosie: Cristina e Scufita Rosie, Sara e Vanatorul, SO e lupul si eu sun bunicuta :)

Poze noi:

Petrecerea de 4 ani - Minnie

A trecut marele eveniment al anului si nici nu stiu de unde sa incep cu povestitul. Nu am reusit sa va tin la curent cu activitatile noastre de saptamana trecuta pentru ca nu am avut timp nici sa respir.

Cristina a stat acasa marti, pentru ca a facut un pic de febra luni seara (38 cu ceva). Chiar ma gandeam ca vom fi nevoiti sa amanam petrecerea, daca ar fi fost mai rau. Dar si-a revenit si apoi toate au decurs conform planului. Bineinteles ca marti nu puteam face mai nimic cu ambele pitice acasa, asa ca am mers la masina de lemn, unde Cristina s-a jucat mai bine de doua ore.

Am combinat pregatirea pentru ziua Cristinei cu o curatenie generala de primavara/Paste. Am inceput din timp si am valorificat fiecare secunda “libera”: am spalat draperiile, am sters geamurile, praful din cele mai ascunse cotloane, am facut ordine in toate dulapurile/rafturile din casa. Am facut toate cumparaturile pentru petrecere, iar in ultimele zile am pregatit mancarea. Am incercat sa ma limitez la gatit si am preferat sa cumpar diverse, dar tot mi-a luat o mult timp sa termin cu toate. Decorarea torturilor a fost o adevarata tortura: nu am mai facut tort cu poza inainte – poza se increteste cand ajunge pe frisca,  iar jeleul care se pune peste poza amesteca toate culorile de pe poza. La al doilea, martipanul nu se intindea bine, se lipea intruna, a fost o adevarata aventura sa le fac sa arate decent. Plus ca tortul mare a iesit urias – cel mai mare tort pe care l-am facut vreodata – cred ca a avut peste 5 kg (asta din calculul greutatii ingredientelor folosite, ca nu l-am pus pe cantar). In noaptea dinaintea petrecerii eram gata sa jur ca nu mai fac torturi pentru petreceri, ci le voi cumpara. M-am razgandit a doua zi, caci au iesit foarte gustoase (mi-au murit laudatorii, da!).

La capitolul “mancare”, am servit asa:

-       fructe: ananas, capsuni si struguri

-        rosiute

-        felii de castraveti

-        morcovi taiati fasii

-        masline

-        bilute de mozarella

-        ridichi

-        chiftelute (cumparate)

-        bulete de cascaval

-        chec de aperitiv facut in tava

-        salata “vesela” (cu orez, morcovi fierti, ardei, cascaval, sunca presata si mazare)

-        placinta ”melc” cu branza

-        tort ”sandvis” (traditionala suedeza, o reteta simpla si de efect)

-        sticksuri si covrigei (surprinzator, ”soriceii” le-au mancat pe toate)

-        alune cu bucatele de fructe confiate

-        ciocolatele si caramele cu Minnie

-        inghetata (de zmeura pentru copii si de sirop de artar cu nuci pentru adulti)

Cateva poze:

Au fost de efect urechile de Minnie, pictatul pe fata si tatuajele cu Minnie. Aveam si un joc cu Minnie, dar nu a mai fost timp de el – copiii si-au gasit de joaca mereu. Numai Cristina si Sara nu au fost desenate pe fata si nu au purtat nici urechi (Cristina a avut, dar in mai toate pozele e fara – si nici la pozat nu prea a stat ea :( )

Baloane am avut doar cu Minnie (de folie) si cu Happy Birthday 4 (de latex) – le-am pus pe toate pe sus, pentru ca sa nu se sparga si sa sperie copiii mai mici – a fost o intreaga aventura cu umflatul lor.

Invitatia:

 
Pereti decorati:

Baloane cu Minnie:

"Pungute" cu dulciuri (cu Minnie, bineinteles) pentru dat acasa la copii:

Sampanie si ciocolatele:

Servetel, pahar, farfurie Minnie:

"Stegulet":

Figurina de pe tort:

Masuta piticilor:

Usa noastra :):

Cu ocazia asta, ne-am "umplut" de Minnie:

Ce sa nu cumparati niciodata cadou:

-        un cort, unor oameni care stau prost cu spatiul in casa. Nu am nimic de comentat, Cristina a fost incantata, l-am pus la ea in camera iar azi-noapte a doarmit in el. Numai ca nu mai are loc niciun ac in camera aia…

Maioul ala atarnat e tare de efect, cred ca asa se intind rufele la castel. Aici a dormit Cristina noaptea trecuta:

-        Un cap:

De asta nici Cristina nu a fost incantata, iar invocand problema spatiului, SO nu l-a acceptat la ei in camera. Locuieste cu mine si cu Sara si ne priveste toata noaptea de sus, de pe dulap. A venit cu trusa de machiaj, coafura, dar e absolut infiorator.

Intre timp, a venit iar frigul pe la noi si asteptam cu nerabdare primavara.

Alt episod de incadrat la capitolul ”logica”:
(noi strangeam dupa petrecere)

Cristina: ”Pot sa mananc asta?”

Eu: ”Nu, ca nu stii  cine a mai mancat din ea. Poate a mancat un copil care e bolnav si te imbolnavesti.”

Cristina: ”Daca e bolnav de ce a venit pe la noi?”

(Discutasem noi indelung inainte, ca daca suntem bolnavi nu putem sa ne intalnim cu alti copii sa nu ii imbolnavim si pe ei)

Poze de la petrecere:

Alte poze:
Cum am adormit eu fetele intr-o seara, inainte sa vina SO:

Pitic la frigider:

"O fi buna afinata asta?"

Nu am reusit sa pozam si sa filmam tot, dar  un minirezumat al petrecerii il puteti viziona aici.

Mii de multumiri bunicilor implicati in achizitionarea celor necesare pentru petrecere - toate au contribuit la reusita petrecerii!