Mijlocul verii

Poate  ca cel mai important eveniment din perioada asta ar fi fost aparitia dintisorului nr 4, cel de sus, mijloc-stanga - asta se intampla cam luni (atunci l-am remarcat). Doar ca tot luni a inceput sa stea tot mai mult in picioare si sa mearga tot mai des. Cativa pasi aici, cativa pasi colea, un pic mai mult, si mai mult, iar toata saptamana a exersat in continuu. Acum merge bine, din dormitor pana in bucatarie, de pe balcon in dormitor, tot timpul inainte si inapoi. E teribil de scumpa, are un mers bebelusesc – complet nesigur si dezordonat – imi sta inima in loc la fiecare pas, caci pare ca poate cadea in orice moment. De cazaturi multe nu a avut parte si nu a reusit sa se loveasca prea tare inca. Mai cade in fundulet, dar cred ca atenueaza pampersul destul de bine, iar cazaturile in fata le bareaza cu manutele. Cel mai amuzant e cand alearga dezordonat, razand in hohote. Uneori, cand oboseste mai cere mana sa se sustina. Si inca mai alearga tinuta de ambele manute – cum le prinde, cu capul inainte incepe alergatura, insotita de strigate indiene.

Cristina dimineata, dupa o noapte de dormit cu mine si cu Sara in camera:

 ”Ce putin zgomot a facut!” (vorbea de Sara, cand s-a trezit)

“Eu am auzit un part azi-noapte. Nu era de la mine, de la Sara era.”

In alta zi:

”Sara miroase a inghetata si a tort amestecat.”

”Mmm, ce frumos, eu am pus nasul pe ea si miroase a roz!” (despre o floare)

Ii zic Sarei sa imi dea un pup – cu gura deschisa isi infige toti dintisorii in barbia mea.

Dupa o runda de ”alergat” vine si se catara pe mine (eu stand in genunchi) pana reuseste sa se cuibareasca la pieptul meu.

Si dragalaseniile pot continua la nesfarsit.

Fetele se joaca frumos impreuna, acum ca Sara stie sa faca atat de multe. Cristina ma ajuta sa ii dau siropelul Sarei. I-l dau cu seringuta, amestecat cu dulceata de zmeura si dintr-o alta seringuta ii dau apa. Apa i-o da Cristina in general si Sara s-a obisnuit cu asta. Imi ia seringuta cu apa din mana si i-o intinde Cristinei.

O mai rog pe Cristina din cand in cand sa stea cateva minute cu Sara. Sta, desigur, dar cum le las impreuna incepe sa ma strige pe acelasi ton pe care l-ar folosi si daca ar arde casa, probabil: “Mami, uite, uite! Sara sta in picioare! Uite, uite, face pasi singura! Uite, uite, mami, sta cu capul pe saltea! Uite, uite, uita-te la Sara!”

Sara imita tot ce face Cristina. Canta Cristina “na, na, na”, se aude si Sara imediat ”nanana”. Isi pune Cristina o jucarie la gura face si Sara la fel. Se invarteste Cristina, incearca si Sara. Merge Cristina in cercuri, Sara dupa ea. A invata chiar sa se urce pe inaltatorul Cristinei - la inceput statea in genunchi, cand l-a gasit langa usa de la balcon s-a urcat pe el in picioare - ca asa a vazut-o ea pe Cristina. Si multe altele.

Vineri seara tot zicea "tita, tita". Am crezut ca poate e din suedeza "titta" (uite), cu gandul ca l-o fi auzit la Junibacken la joaca. Mi-am dat seama mai tarziu ce era de fapt: ceasul. I-am tot aratat ceasul si i-am zis ca face "tic-tac".

Am descoperit saptamana asta un mic loc de joaca in Vällingby. E nou si e perfect pentru pitici ca Sara. Nu are jucarii, doar niste movilite, un  stalp, si alte mici prostioare, nu cred ca are mai mult de 25 de metri patrati, amenajat intr-un coltisor. A mers acolo de doua ori cu Sara si a fost incantata. Plus ca e un loc bun de socializare – tot copii de varsta ei vin acolo, pentru cei mai mari e probabil plictisitor, iar cei mai mici nu au ce face acolo.

Week-end-ul asta a fost mare sarbatoare – Midsommar – mijlocul verii (cea mai mare sarbatoare a suedezilor). Din nefericire a plouat intruna si nu am putut iesi sa sarbatorim cu picnic si dans traditional in jurul batului. Vineri am fost asadar la joaca la Pippi – macar Cristina sa se distreze. A fost amuzant si pentru Sara, care e foarte atrasa de toate toboganele si locurile de joaca frumos colorate.

Ieri (sambata) am mers la plimbare in jurul lacului din cartier. SO i-a facut Cristinei o coronita de flori, iar noi am cules flori si am facut un buchet frumos de pus in vaza.

Cateva poze:

De la baita:

La joaca:

De sambata, de la lac:

Buchetul nostru de flori:

Mandria mea (leusteanul plantat saptamana trecuta s-a prins!):

Pufa:

Inapoi in Suedia

Gata, s-a terminat vacanta si pentru noi cred ca si vara. Am revenit la racorica, ne pregatim sa sarbatorim mijlocul verii (Midsommar) week-end-ul ce vine, iar apoi depresivii spun ca s-a terminat vara, zilele scad si treptat vine iarna, cu gerul si intunericul ei. Noi nu suntem asa de pesimisti, stim ca iulie poate fi o luna frumoasa si o asteptam cu nerabdare. Momentan nu e foarte cald, intre 6 si 15, 18 grade si ne cam bate vantul, dar supravietuim. Ne-am invatat sa ne luam o gecuta/polar cu noi si sa ignoram vremea. Ieri am iesit la plimbare pe ploaie torentiala – am facut un tur prin cartier sa ne aerisim si ne-am intors acasa. Cristinei ii lasasem salopeta de ploaie la gradi si nu am fi putut merge cu ea la joaca doar in geaca.

Am regasit Suedia plina de verdeata, un verde crud – datorita ploilor nenumarate. Copacii sunt infrunziti toti, unii mai au si flori, liliacul e in floare, prin gradini am vazut bujori infloriti si maci rosii de camp. Socul e inca imbobocit, deci nu am ratat socata anul asta.

Nici nu stiu de unde sa pornesc cu povestitul despre fete. Cel mai important eveniment a fost poate aparitia unui nou dintisor Sarei (sus dreapta) – l-am descoperit pe 30 mai. Acum cred ca se pregateste si cel alaturat, dar nu a iesit inca. Sara e intr-o perioada de plangaceala specifica aparitiei dintisorilor – vrea doar la mine in brate si nimic nu ii intra in voie.

Desi vacanta a fost un adevarat succes, de data asta fara peripetii nedorite, in ultima zi Sara a facut febra si am plecat la drum cu un pitic bolnavior. Spre aeroport a varsat in masina, iar ultima bucata de drum a fost palpitanta, am mers cu Sara in brate (incalcand toate principiile noastre de siguranta) si cu Cristina vaicarindu-se ca vrea la olita. Am ajuns cu bine, Cristina si-a rezolvat problema cum am coborat din masina, iar Sara si-a mai revenit un pic in aeroport. Am calatorit bine si, chiar daca erau obosite amandoua, fetele au adormit doar inainte de aterizare. Cred ca am ajuns acasa pe la 12 si am avut toata ziua sa desfacem bagaje si sa ne punem lucrurile in ordine. Sara a dormit vreo ora, dar Cristina a alergat incolo si incoace pana seara intruna. Am culcat-o mai devreme, caci joi a mers la gradi si trebuia sa fie odihnita. Eu si Sara ne-am trezit joi pe la 6:30, iar la 9:20 a adormit in carucior, la plimbare. M-am uitat speriata la ceas, crezand ca intarzii sa o iau pe Cristina de la gradi – era doar 10:35. Asa se intampla cand te trezesti in creierii noptii.

Sara a mai facut febra si joi noaptea, asa ca vineri am mers cu ea la clinica sa vedem ce are. Nu vroiam sa ne prinda week-end-ul bolnaviori, sa fim nevoiti sa mergem la spital cu ea ( in week-end clinica e inchisa, iar la spital la urgente mergi fara programare si astepti sa iti vina randul – ordinea e gravitatea urgentei, iar febra nu reprezinta o prioritate, in general sunt pacienti cu probleme grave care ajung acolo). Asa ca am descoperit ca are streptococ in faza incipienta si a primit sa ia 10 zile penicilina. E un sirop scarbos (desi zic ei ca au pus niste arome de fructe prin el) pe care I l-am dat cu chiu cu vai prima data cu un pic de dulceata de zmeura, apoi cu sirop de artar si in final – varianta de succes – il ia amestecat cu dulceata de zmeura, din seringa. De vineri i-a trecut si febra si sunt cam convinsa ca febra a fost de fapt de la o viroza, dar acum daca tot i-a descoperit streptococul, il tratam sa scapam de el. Pitica se simte bine acum, o mai chinuie doar dintisorul de sus care da semne ca isi va face aparitia curand.

Ziceri cristinesti (de la Gaesti):

Ma uitam pe un site cu vanzari de case, Cristina langa mine.

Cristina: ” Te uiti ca sa ne mutam? Stai ca iti zic eu pe care o vreau! Pe aia, pe aia, ca are zapada si vreau sa fac un om de zapada!” (vazuse o poza de iarna cu o casa acoperita cu zapada)

Alta data:

Cristina: ” Poate o sa il gasim pe tati cu barba crescuta.”

Buni se jeleste ca ii ramane casa goala.

Buni: ”Cu cine ma mai joc eu cand plecati voi?”

Cristina: ”Buni, tu sa te joci cu bunu’!”

Buni: ”Pai bunu’ nu se joaca.”

Cristina: ”Atunci sa iti faci burta mare sa iti faci o surioara.”

Cristina, analizand o furnica: ”Mami, stii ca furnicile nu au dormit si s-au facut purcelusi!”

Alta data:

Cristina: “Sara nu pleca pe aici, este ingrozitor! Hai aici, Sara, aici este parcul de distractii!”

Dupa cura de capsuni si cirese, am revenit in Suedia exact in saptamana de superoferte: ciresele sunt 60 de coroane, iar capsunile “doar” 99 de coroane kilogramul. Am cumparat toate felurile de fructe, dar foarte incantati am fost de pepeni. E sezonul lor – adusi de peste tot, ca doar nu face Suedia pepeni, dar sunt dulci si zemosi si, bineinteles, fara seminte!

Sara stie sa faca precum leul, a invatat sa zica “miau”, iar cand ii arat melcul danseaza (pentru ca de cate ori i-l arat ii cant ”Melc, melc, Codobelc”.

Cu Cristina, pe balcon, mancand cirese la masa. Fuge deodata sa se uite jos:

Cristina: ”Sa ma uit ce trop a facut trop-trop-trop”. (trecuse o tanti pe tocuri)

Vineri si sambata am fost la masina de lemn. Cristina a vrut sa se imbrace doar in rochita.

Eu: ”Vrei pantaloni scurti?”

Cristina: ”Nu, lungi! Ba nu, vreau in rochita asta si atat. Si par si piele.”

Sambata s-a intamplat ceva memorabil: ”calacator” a devenit “calculator”. Aproape am plans si eu si SO – a crescut bebelusul nostru cel mare…

Sara nu merge – alearga prin casa. Se tine cu ambele manute de noi, pentru siguranta, si alearga, tipand ca indienii.

La leagan canta ”baba” – de la cantecul cu ”uta, uta [...] baba Mariuta”. Mai nou face ”ba” si cand il vede pe SO. Asta a invatat-o de la Cristina, care cand il vede pe SO incearca sa il sperie cu multi “bau” urlati din toti plamanii.

In week-end am dormit cu amandoua in camera. Ii promisesem Cristinei ca o iau o saptamana sa doarma cu mine si cu Sara, dar, pentru ca ar fi fost dificil cu trezitul dimineata sa mearga la gradi, va dormi cu noi in week-end de acum incolo. Doarme in patutul Sarei, ca un bebelus si nu pare sa o deranjeze trezirile Sarei de peste noapte.
Cristina (Sarei care, vrand sa bea apa din pahar, tocmai se udase): "Te-ai umplut de apa Sara.. un bebelus umplut de apa... n-am mai vazut asa ceva.. nu ma uit la un bebelus umplut de apa!"

Soc si groaza: dupa ce ne-am inarmat cu chichinei, sosete, rochite, gecute, tricouri cu Bamse, mi-a declarat raspicat ca ei nu ii mai place Bamse! Ce ne facem acum?! 

Pe ultima suta de metri

A fost necesara o saptamana sa se obisnuiasca si Sara cu toata lumea. Deja acum cand mergem in vizite e mai rezervata putin la inceput si apoi se acomodeaza cu persoanele noi. Ana este pe departe preferata ei. Sta la ea fara probleme, intinde bratele spre ea cand o vede si o striga ”Nana!”. I-a priit cu siguranta sa vada mai multa lume in jurul ei tot timpul si sa stea afara cat e ziua de lunga.

Buni: ”Ma”

Sara: ”Ma”

Buni: ”Ma-ma”

Sara: ”Mama!”

Buni: ”Ta”

Sara: ”Da”

Buni: ”Ta-ta”

Sara: (rade)

Vorbeste la telefon. Cum prinde un telefon al Mirunei prin zona il pune la ureche. Cand vorbeste altcineva la telefon, isi pune manuta la ureche.

Bate din palme cand i se spune ”bravo” si ridica mainile la cantecelul ”Bate vantul frunzele”, continuand apoi sa invarta moristile :).

Daca ii dau biscuiti cand nu vrea, ii pune singurica inapoi in cutie.

In general, cand o alaptez ii dau suzeta in mana sa decida singura cand sa o foloseasca. Intr-o noapte mi-a bagat-o in maiou. Alte dati o arunca nervos.

A invatat sa se urce singura pe canapea si in general stie sa si coboare corect (cu funduletul inainte) - daca nu e ceva prea tentant pe jos pentru care se arunca direct.

Papa cirese si capsuni cu mare pofta. La inceput i-am dat capsuni (mai mici intregi sau jumatati). I-au placut foarte tare, dar cand a primit cirese parca a fost si mai impresionata. Ciresele le primeste jumatati si se descurca minunat cu papatul lor.

Miercuri (pe 27 mai) s-a ridicat singurica de jos. Era pe gazon, s-a sustinut in manute si s-a ridicat ca un copil mare. Joi am fost in vizita la tanti Cornelia, iar pitica a indraznit sa faca primii pasi singurica.

Seara nu adoarme de griji, se trezeste si plecam la plimbare. In fata usii scoate sunete si arata cu manuta sa o deschid. Ne plimbam pana la bucatarie, la fete in camera, sa nu pierdem nicio distractie.
Intelege tot, la inceputul vacantei, cand vroiam sa plec de langa ea si ii ziceam lu’ buni sa stea cu ea, reactiona imediat ce pronuntam cuvintele – inainte sa dau semne ca plec.
Maraie cand imi pun hamul, chiar daca e tare obosita si doar in ham adoarme.

Stie sa pupe – deocamdata m-a pupat doar pe mine si pe Ana :).

Am prins niste zile foarte calduroase, cand am profitat si am bagat-o si pe ea cu cele mari in piscinuta. A fost incantata, ii place tare mult la balaceala. Cele mari se mai suparau ca le stropea pitica. (“Nuu…ia-o de-aici. Vine cu udatu’” – zicea Cristina)

Cristina murdareste toate rochitele de capsuni si cirese. I-am zis sa fie atenta, ca nu mai ies petele: “Eee lasa ca am mai facut eu rochite murdare si s-au spalat!” (Cristina)

Cristina: “Nu mai are diamantul cartea asta” (cautand cd-ul de la sfarsitul unei carti cu povesti). Si de pe stadion s-a intors cu un “diamant” (o piatra). Are un paharel in care isi strange averea de luat in Suedia: pietricele si floricele.

In curand se incheie sejurul nostru all-inclusive la Gaesti. Am reusit sa citesc un pic, am alergat de doua ori pe stadion si am fost si la un botez (cel mic al Danei). Cristina s-a distrat copios cu Miruna, s-au jucat impreuna din zori si pana seara. Pentru Sara a fost cred prima vacanta activa – cand a fost lasata in voie.

Avem si cateva poze, dar vin mai tarziu :)