Suntem in
perioada de refacere dupa petrecere. Nu mai valorificam fiecare
secunda si chiar ne lasam prada lenei din cand in cand. Cu Sara nu pot sa stau in casa toata dimineata, nu
are stare. Asa ca ne trezim, mancam, ne jucam si, cand oboseste si nu isi mai
gaseste locul iesim. Deocamdata e inca frig si tot spre Vällingby ne indreptam
adesea. Ne facem cumparaturile, ii mai luam Cristinei o incaltare, o rochita si
ne intoarcem acasa sau, daca se face tarziu mergem direct la gradi sa ne
ridicam surioara. Sarei ii dau dimineata fructe in general – mar cu banana si
kiwi sau zmeura in ultima vreme. Apoi mai mananca pufuleti pe drum si, daca ne
prinde ora mesei pe drum ii dau o punguta fie cu fructe, fie cu legume pasate.
Sunt incantata de aceste pungute, contin numai legume/fructe ecologice, sunt
pentru bebei de peste 6 luni si se ”storc”
direct in gura – nu ai nevoie de lingurita. Nici de pufuleti nu ne putem lipsi.
Luni ramasesem fara, am dat fuga la magazin sa ne luam o punga maaaare.
Oricand, in carut, in scaun inainte de masa, un pufulet ne salveaza de la multe
sunete nedorite. Ca, daca nu ati mai avut demult de-a face cu pitica fata in
fata, va spun eu ca vocea i s-a ascutit si cum nu ii convine ceva tipa de
asurzeste pe oricine. Asemenea frecvente sunt greu de atins, iar noi incercam
sa nu abuzam de ele, sa facem economie si sa le auzim cat mai rar posibil! Ca fel principal am inceput sa apelez la borcanele - a papat lasagna si orez cu pui si legume deocamdata. Pot sa ii variez usor, daca nu ii place unul incerc altul si ma scutesc si pe mine de munca/frustrare daca nu papa.
Sara e in continuare tare activa. Doarme destul de putin
noaptea, ziua rar doarme mai mult de doua reprize de cate 30 de minute, dar
energie are cat cuprinde. Am fost saptamana trecuta la masuratori, e putin sub
medie si la greutate si la lungime (acum deh, daca media e facuta de suedezi de 2 metri...), dar e bine proportionata si, cand ma uit la
rotunjimile de pulpite bebelicesti imi dau seama ca nu e slaba deloc :).
Seara la culcare,
atractia e sa fuga in patut, se ridica, isi arunca suzeta pe jos si se uita
dupa ea, mandra de realizare. Tot acolo se intinde, lasa capul intr-o parte si
se uita pe geam. E incantata cand vede lumini si televizoare aprinse,
rade fericita. Sau se joaca cu draperia sau cu ciucurele de la draperie. Orice prinde. Dupa doua ore de joaca, se intinde si inchide ochii si, cand
crezi ca a adormit, isi aduna ultimele forte, se ridica si se duce in patut. Arunca suzeta, se uita nostalgica dupa ea
si incepe din nou joaca.
La baie, in
cadita sta numai in picioare, arunca jucariile pe jos si le cauta cu privirea apoi: au ajuns in cosul de rufe al Cristinei, sau poate sub scaun, sau sub dulap?!
Cristina e in continuare in ”nebunia” Elsa. Pleaca la gradi, ii zic: “Pa, Cristina, o zi buna!”.
Imi raspunde: “Pa, mami, o zi Elsa!”
Altadata: ”Eu
vreau totul albastru, vreau sa mananc si cerul!”
Prima culoare
preferata a fost verdele. Nu stiu de ce, dar asa era pe la 2 ani. Apoi au urmat
rozul si movul. Acum e albastrul: mananca din farfurii albastre cu furculita
albastra si bea numai din paharul albastru. Ii ia Sarei jucariile albastre sa se
joace doar ea cu ele. Se infasoara in prosopul de baie si zice ca are
rochie lunga ca a Elsei. Gata, avem 5 bluzite/tricouri/rochite cu Elsa, am
acoperit toata saptamana. restul ii vor ramane Sarei neatinse :).
Eu: “Cristina, nu gasesc suzeta, ai vazut-o tu?”
Cristina: “Inseamna ca a mancat-o lupul!”
In general le piteste ea bine, le pune pe sus pe unde nu
ajunge Sara. Inca mai avem rolurile din Scufita Rosie: Cristina e Scufita
Rosie, Sara e Vanatorul, SO e lupul si eu sun bunicuta :)
Poze noi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu