Joi si apoi… week-end!

Nu pentru toata lumea, ca SO lucreaza maine, dar Cristina e libera. Azi am dus-o eu cu Sara la gradi ca SO a plecat din nou mai devreme la serviciu. Agitatie maxima de dimineata cu doi pitici: da-i Cristinei papa, schimba pampersul, spalat pe dinti (pe cel care are), da papa bebelului, imbraca pe cel mare, pe cel mic si… poate prinzi un moment sa ajungi si la baie.

In final am ajuns la timp si e asa o usurare cand imi spune Cristina ca ea vrea sa se duca la gradi “toata ziua buna-ziua”, sau cand, odata ajunsa la gradi incepe sa sara de pe un picior pe altul cautandu-si prietenii.

Am dat o fuga pana in Vällingby apoi, pentru ultimele cumparaturi inainte de week-end. Nu vreau sa mai pierdem putinul timp pe care il avem de petrecut impreuna, toti patru cu mers in supermarket. Si apoi, cand e urat afara chiar nu prea am unde sa ma plimb cu Sara in timpul saptamanii, asa ca ne facem si noi utile.

Marti a venit rochita pentru serbarea de Lucia, comandata duminica:

Acum cateva zile, o pusesem pe Sara in scaunul in care ii dau sa manance, iar Cristina avea grija de ea, in timp ce eu pregateam papa. Cristina ii tot dadea jucarii, iar Sara le tot arunca pe jos. O aud pe Cristina deodata: “Sara, e ultima data cand iti dau papusa! Daca o mai dai pe jos nu ti-o mai dau!”. Sara o arunca din nou pe jos. Cristina, spre mine: “Sa nu i-o mai dai! A fost ultima data cand i-am dat-o! I-am spus!”. Am aprobat-o, bineinteles, incercand sa ascund cat de amuzata sunt de situatie. Daca i-a zis ca e ultima data cand i-o da…

Ieri veneam de la gradi, impingand cu o mana carutul, cu cealalta tinand-o pe Cristina. A aud deodata tipand: ”Uite, uite!”, fara sa arate in vreo directie. Ma uit si eu unde se uita ea, nu vad nimic.

Eu: ”Ce e?”

Cristina: ”O vrabia care a piuiat in capul tau!”

Intr-adevar, ciripise o pasare trecand in zbor pe deasupra noastra. Nu m-am gandit ca e asa de important. Dar ea e asa de atenta la detalii si se minuneaza de orice... cateodata ma intreb cand incetam sa fim asa de inocenti si dragalasi.

Sara e bine. Au trecut toate, slava Domnului! Ultima descoperire e ridicatul in patru labe si impinsul in genunchi. Se pregateste sa plece la plimbare. Exerseaza asa minute in sir, la orice ora, pana oboseste. Uneori si la 3 noaptea se mai antreneaza putin. O las sa oboseasca si apoi ne culcam impreuna. Continuam diversificarea, ieri a primit porumb, i-am facut un piure extrem de dulce – morcov, pastarnac si porumb. Cristinei i-a placut tare mult. Imi tot spune: “Daca nu papa Sara sa imi dai mie!”

Azi i-am cumparat alte cereale si saptamana viitoare voi incerca sa le testez. Pana atunci, pentru week-end am cumparat mango si avocado. Am incercat sa citesc pe internet articole despre diversificare, sa imi mai aduc aminte ce alimente cand se introduc. E cumva “cate bordeie atatea obiceie” – fiecare are schema lui de diversificare, cu diferente majore. Am renuntat – am citit in schimb blogul sa vad ce ii mai dadeam Cristinei. Am fost surprinsa sa descopar ca avea acelasi program de somn ca Sara, si aproximativ aceleasi feature-uri :)

Pentru ca ne pregatim de serbare, va pun cantecelul nostru preferat: