Vara

A venit luna iulie si, sincer am sperat sa mai postez macar o data in iunie, pentru ca a fost asa o luna plina de evenimente, dar nu am reusit. Sara merge fara probleme, e sigura pe ea, cade mai mult in joaca.

SO a terminat suedeza, nu mai vine foarte tarziu acasa si zilele fiind lungi, mai apucam sa iesim pe afara cand vine el. Eu am mai mers cu fetele in spate la catel.

Eu am mai iesit cu fetele la joaca in spatele blocului, la catel, cu crete si jucarii de nisip.

Prima iesire:

Afara intalnim trei fetite, doua de 6 ani si una de 11 ani. Foarte sociabile, au venit la noi, la lada de nisip. M-am bucurat, ca pareau dragute si am sperat sa se imprieteneasca Cristina cu ele. Am lasat-o insa pe Cristina sa se poarte dupa bunul plac. Eu am vorbit cu fetele in timp ce stateam cu Sara la  nisip. Cristina se juca si ea alaturi. fetele incercau sa vorbeasca cu ea. Cristina nimic. Ba chiar s-a asezat cu spatele la ele, ca sa nu existe discutii. Sara in schimb le distrugea tot ce construiau in nisip, le lua lopatelele si tipa la ele.

 Le-am dat si lor crete sa deseneze pe asfalt. Toate trei intr-o parte, Cristina izolata, la vreo 10-15 metri distanta de ele. Sara calare pe ele, stricandu-le desenele, dandu-le peste mana, luandu-le cretele si dandu-le altele. Unde erau fetele, acolo si Sara – in coltul opus Cristina. Cam asa au decurs si iesirile urmatoare. Ma intreb daca e varsta, sau doar temperamentul.

La joaca in Vällingby Sara se comporta la fel. Se duce la toata lumea, se baga in seama, tipa daca e ignorata. E un ecran de joaca pentru copiii mai mari acolo, dar cand suntem noi acolo nu prea reuseste nimeni sa se joace acolo. Cum vine cineva, hop si Sara, tipa, impinge, se baga ea. Copiii mai mari se uita socati la ea.

Am fost la o sedinta informativa la gradi in care ni s-a povestit cum va fi la inceput, pentru cei mici. Am fost cu ambele fete, ca a fost la 16 si nu aveam cu cine sa le las. Dupa sedinta, le-am lasat un pic pe acolo sa vad cum reactioneaza Sara: s-a jucat cu tot ce a prins, a alergat, a tipat, a fost incantata. Sper ca asa sa fie si in august. Cu greu le-am luat de la joaca sa plecam acasa.

Nu stiu cat de cald e la voi, pe aici sunt intre 10 si 24 de grade, cu mult vant. Ieri m-am incumetat sa las rufele la uscat pe balcon, cand eram convinsa ca nu va ploua – se inseninase -  iar cand am fost la supermarket a plouat torential. Azi le-am bagat la uscator, dar a durat o vesnicie sa le usuce, pentru ca erau pline de apa.

Mi-am amintit la un moment dat replica din tabara de la Gaesti: “Noi nu punem nimic la cale”. Nu stiu daca am mai scris despre asta, cand se jucau si faceau prostioare, Miruna si Cristina, daca se uita cineva la ele se fastaceau, spunand printre ranjete: “Noi nu punem nimic la cale.”

Tot din vacanta, ii povesteam Cristinei ca Miruna merge la gradi ca are serbare si imi spune: ”Eu am avut deja vacanta.”

Eu: ”Da? Cand?”

Cristina: ”Nu stii? Atunci cand ati venit tu cu Sara si cu tati.”

(asta se intampla in decembrie...)

Criza suzetelor continua – acum nu e doar Cristina care le piteste, ci si Sara le risipeste prin toata casa. Inainte le tot punea in caruciorul papusilor – sa aiba si ele suzele, deh. Acum le arunca dupa mobila din living, prin cutiile Cristinei cu sosete, in cosurile cu jucarii, iar ieri a aruncat una de la balcon. Am mai cumparat trei, dar parca intra in pamant, cand am nevoie nu gasesc niciuna. Cristina la piteste si zice ca le-a luat pisica. Apoi uita unde le pune.

Sara face “pa-pa” la casa de cate ori iesim pe afara. La plimbare e fascinata dde pasari. Stam minute intregi si ne uitam dupa pasari. Dupa ce tund iarba prin parcul dinspre Vällingby, se aduna o groaza sa ciuguleasca ce gasesc pe acolo.

Canta Cristina ”ta-na-na-na”, canta si Sara ”a-na-na-na”. Cristina: ”Ea nu poate sa cante ca mine, ca eu zic ta-na-na-na si ea zice a-na-na-na. Asa zice, ea nu zice ca mine.”

Cristina (imi spune mie): “Miroase-I parul! Miroase a inghetata!” (parul Sarei)

Cristina: ”Stii cum se zice la strugurel in suedeza?”

Eu: “Lipstift.”

Cristina: “Nu! Lepstift se zice. Lipstift zic baietii, si lepstift zic fetitele.”

Tati o necajeste constant pe Cristina. Cand se supara tare ii zice: “M-am suparat pana in Spania pe tine!”. Acum cautam taramuri mai indepartate pentru replica de mai sus.

Cristina (mie): “Stii de ce e Sara mai mica decat mine? Pentru ca ea a mers la tine in burtica si eu am fugit!”

I-am povestit Cristinei cum cresc plantele si, pentru ca teoria e plictisitoare fara practica, am plantat cateva boabe de fasole si le urmarim dezvoltarea:

Cristina zice in continuare ca vor face pere, cuvantul “pastai” nu cred ca i-a placut cand i-am povestit despre fasole.

Intre timp, asa arata leusteanul meu:

Alta opera de arta a Cristinei:

De prin casa:

 Toti cei patru dintisori (+ o mutrita memorabila):

De la joaca:

Am fost sambata la un muzeu cu experimente, mai mult ca un loc de joaca - foarte bine organizat, cu o groaza de activitati interesante pentru mici si mari. Cristina a fost incantata sa strabatem taras tuneluri subterane intr-o bezna aproape perfecta. Am facut asta de cateva ori. 

La o "masuta" de sah: