Sambata

Am avut o saptamana minunata. Cristina a avut vacanta si a stat cu mine si cu Sara acasa. Cum “legea” (promulgata la intoarcerea din tara, deci din iunie) spune ca daca a doua zi nu merge la gradi doarme cu mine si cu Sara in camera, toata perioada asta a dormit in patutul Sarei. Si trebuie sa mentionez ca e o adevarata provocare sa culci doi copii in acelasi timp in aceeasi camera. Mai ales ca aveau chef de joaca in continuu si numai de somn nu le ardea cand venea timpul de culcare. Faceam baite si apoi incepea “pestacolul”: topaieli in pat, jocul cu aruncatul suzetei, etc. Chiar si dupa ce papa, Sara cobora de vreo 10 ori si pleca la plimbare in living. La fiecare coborare tranteste usa de perete – chiar daca usa e intredeschisa si are loc sa iasa, nu trece pana nu o tranteste. Si daca una da semne de somn sau macar e dispusa sa stea locului, cealalta intervine si o provoaca la joaca. Daca Sara pare ca dupa ce papa ar adormi, vine Cristina la ea, sau doar incepe sa vorbeasca (atunci apar cele mai multe intrebari) sau se foieste. Evident ca orice miscare ii alunga orice praf de somn Sarei, care de-abia asteapta ceva joaca. La fel se intampla si invers: cand da Cristina semne ca ar sta linistita in patut, sare Sara peste ea, bea apa din sticla Cristinei sau doar o imbratiseaza sau o bate putin (ca doarme in loc sa se joace cu ea). Asa am ajuns ca acum, in vacanta, fetele sa se culce constant la 12-1 noaptea. A doua zi, trezirea era pe 10-11-12.

Asta pana ieri cand ne-a dat Sara trezirea la 8:30 si a reusit sa o ridice si pe Cristina din pat (uneori e morocanoasa si somnoroasa si nu vrea sa se trezeasca). Si toate astea pentru ca ii promisesem Cristinei ca daca ne trezim de dimineata mergem la Ikea. Acum nu stiu de ce ii place ei la Ikea, dar i-a placut ideea si cred ca doar asa a acceptat usor sa se trezeasca. Asa ca am fost nevoita sa imi tin promisiunea si, dupa ce au papat si s-au jucat un pic acasa, pe la 11 ieseam din casa in directia Ikea. Am luat autobuzul din Vällingby si l-am schimbat la Jakobsberg – timp in care Sara a dormit. Cand am ajuns, Cristinei i se facuse foame, asa ca ne-am oprit la Ikea si am papat: eu si Cristina chiftelute, Sara paste. Trebuie sa recunosc ca mi-a dat lectii Ikea de cum se gateste pentru bebelusi, ca Sara a mancat foarte bine, cu mainile in castron pana la cot si manjita de sos pana la urechi. La desert au primit amandoua inghetata, iar Sara a fost foarte incantata. Nu cred ca am mai stat vreodata peste o ora la masa la Ikea, dar cu doi pitici nu cred ca se poate altfel. Ne-am descurcat bine, oricum si dupa masa am trecut pe la raionul de copii (e langa restaurant) sa mai cumpar un cos pentru jucarii. Au gasit acolo un locsor amenajat de joaca – cu scaune care se rotesc, corturi, tunel si un renisor care se legana. Nimic spectaculos, doar pentru reclama la produsele pe care le au. Noi am zabovit acolo vreo ora. De-abia apoi am reusit sa le pun pe amandoua in carucior si sa strabat repede parterul magazinului, caci Cristina deja vocifera ca vrea la locul de joaca de la Outlet (ii zisesem eu ca vom merge si acolo).

Pana am ajuns la Outlet, Sara a atipit. Si nu a fost deloc rau, ca am putut sa trecem prin doua magazine, sa se plimbe Cristina cu o zebra (:D) si apoi sa se joace in voie. Mi-am luat si eu un tricou si am fost sanctionata de Cristina, care incepuse si ea sa se uite dupa hainute pentru ea. Pentru ca imi tot arata polare (nu prea avea multe variante de haine, era un magazin sport, aveau doar tricouri, polare si geci) si ea mai are trei acasa am decis sa mergem sa ii cumparam altceva. I-am luat sandalute pana la urma – tot avea nevoie, niste sandalute foarte frumusele si comode. Pacat ca nu va apuca sa le poarte prea mult – vara asta e mai mult toamna (ploua intruna). De la Ikea i-am luat o carte :).

Seara a trecut SO sa ne ia dupa serviciu. Si, dupa o asemenea zi plina, fetele au adormit amandoua inainte de 10.

Ca sa continuam distractia, azi am fost la parcul de distractii – Gröna Lund. Nu am mai fost cu Cristina acolo de cand avea 2 ani si jumatate si tot nu gaseam momentul. Desi nu a fost vreme frumoasa – a plouat toata ziua, noi ne-am distrat pe cinste. Cel putin eu cu Cristina :), SO a stat cu Sara cat a dormit, apoi am mancat cu totii si a mai urmat o repriza de dat in trenulete, masinute, gargarite si tot ce mai era pe acolo. Cristinei i-a placut tare mult desi nu a indraznit sa se dea singura in nicio jucarioara.  

Tot saptamana asta am mai fost si la tufa noastra de coacaze. Din nefericire descoperisera multi locul si, pentru ca la inceputul saptamanii au tuns iarba, acum se observa si mai usor din poteca. Am cercetat mai bine locul: sunt doua tufe de coacaze rosii, patru tufe de coacaze negre, o tufa mare de agrise si cateva firisoare ratacite de zmeura. Noi am cules coacaze rosii, negre si niste zmeura care s-a consumat instantaneu.

Am inceput saptamana cercetand noi locuri de joaca din zona si, chiar am descoperit unul dragut langa o scoala din apropiere. Nu am ratat nici toboganele singuratice de pe langa blocuri si nici curtile gradinitelor care sunt in vacanta in perioada asta.

Alte insemnari din perioada asta:

Cristina vorbeste ca o moara stricata, uneori e teribil de greu de urmarit si ce e mai greu e sa fii atent si sa ii si raspunzi la orice nedumerire. De multe ori, o apuca la culcare. Spune orice, intreaba diverse, face planuri pentru ziua urmatoare. Orice, numai sa nu doarma :).

Dimineata imi povesteste ce a visat. (”stii ce am visat eu azi-noapte?”) Si unele vise sunt chiar amuzante. Imi povestea odata cum a visat ea ca Sara era neagra (”asa, maro la piele ca Aklam” – o colega de la gradinita)

Am adus de la Gaesti o punga frumusica de cirese deshidratate. Nu stiam ce sa fac cu ele, dar daca tot erau asa de gustoase m-am gandit ca le gasesc eu o intrebuintare si uscate. Si le-am gasit. Le papa Cristina cu Sara in cort, pardon, in castel!  Fac ele cate un picnic in “casuta” lor si papa cirese uscate.

Alta expresie des folosita de Cristina in perioada asta e “de-adevaratelea de-adevaratelea”. Cand vrea sa ne convinga de ceva :). Si roaga si frumos. Atat de frumos ca nu o poti refuza, desi uneori ceea ce solicita e absurd sau doar o dovada de lene.

De cand a vazut filmul ”Frozen” in tara, a inceput sa inventeze cantece. O apuca uneori cantarea si canta orice ii vine in cap in momentul ala, orice. Imaginati-va “si eu ma duc la mine in camera sa ma joc…” pe melodie :).

Imi place ca vorbeste in continuare ca un copilas: in loc de “ce” zice “țe”, in loc de „j” zice „z”, in loc de „ș” zice ”s”, foloseste in continuare “potogan” (tobogan) si “poletica” (lopatica).

Am fost la un loc de joaca in curtea unei scoli au gradinite. Chiar ne intrebam daca e scoala sau gradinita cand, Cristina afirma in timp ce se catara: “Asta nu e gradinita, asta e scoala! E pentru copii mai mari!”. Si trebuie sa admit, era o jucarica de catarat dificila.

Mai am multe povesti de saptamana asta asa ca...

Va urma!