La multi ani, Sara!

Am sarbatorit azi ziua Sarei de nume. La multi ani, broscuta jucausa! Sa ne fii sanatoasa si bucuroasa! O vom sarbatori de azi (pe 13 iulie) pana pe 19 iulie, ca la suedezi pe 19 iulie se sarbatoresc cei cu numele ”Sara” (ei nu au cu sfinti). Si apoi, pe 24 o serbam pe Cristina, bineinteles, ca sa o tinem lant :).

Desi ieri seara, la cererea publicului am facut o placinta de afine (asa se face cand vii cu o recolta remarcabila de afine proaspat culese de la padure), nu m-am putut abtine de la a-i face si un fel de tort (mai mult prajitura, mai precis prajitura cu mac, care mie imi place tare mult):

Ne-am trezit azi dis-de-dimineata si nu am putut sa ma inteleg cu pitica. Inca o chinuie dintisorii de sus (incisivii laterali) care sunt gata sa apara. Nu vroia sa se joace, nu vroia sa manance, nu ii intram in voie in niciun fel. Asa ca am iesit cu ea afara, in speranta ca poate e inca obosita si va adormi. Ne-am plimbat intai prin apropierea casei, dar, pentru ca nu dadea semne ca ar adormi, am plecat prin padure, pe langa lacul cel mic. Ne-am intors prin Vällingby, am facut cumparaturi si Sara tot nu adormise. A adormit in apropierea casei, dupa 3 ore de plimbare. Am profitat si eu si am terminat prajitura, am facut si o ciorbita, ca sa am dupa-amiaza libera. Ciorbitele sunt preferatele Sarei. Papa singurica, de pe masuta ei (nu prea ii pun in castronele, ca ajung pe jos) legumele si carnita cu manuta. Apoi ii dau si cu lingurita zeama. Daca ii dau si de trei ori pe zi ciorbita nu cred ca ar refuza. Azi a papat doua portii serioase – una la pranz si una seara. Pranzul l-a papat la masina de lemn, ca a dormit pana am plecat sa o luam pe Cristina de la gradi (pe la 14) si am luat la pachetel. Cina era sa o serveasca tot la masina de lemn, daca nu ar fi cerut Cristina papa inainte de mers joaca – si am papat toti acasa, iar apoi am mers la joaca.

Ne-am intors tarzior, am facut baite la fetite si acum dorm.

Cateva poze de azi cu sarbatorita: