Nu, nu ati mai
citit o data postul asta! A fost din nou ziua Sarei de nume (conform
calendarului suedez) si am sarbatorit-o, bineinteles. La multi ani, Săruța! Sa fii sanatoasa,voioasa si haioasa! Energia nu
pare sa iti lipseasca.
Saptamana a
trecut ca toate celelalte cu cate un pic de masina de lemn, trenul tuc-tuc,
padure, iar sambata, pentru ca SO a fost ocupat sa il ajute pe un coleg sa se
mute, am fost la plaja. Nu, nu a fost vreme de plaja, de fapt nici nu aveam in
plan sa ajungem acolo, dar asa a fost sa fie. Am iesit cu piticele afara,
pentru ca nu se mai putea sta inauntru: galagie, tipete, agitatie, etc. Asta e
momentul cand tre’ sa ne eliberam si sa iesim undeva, oriunde. Asa ca le-am
imbracat si am iesit. O intreb pe Cristina incotro sa mergem, imi raspunde ca
la masina de lemn. Imi amintesc ca circul trebuia sa se fi instalat langa
rondelul de la Råcksta, ca seara aveau spectacol, asa ca am propus sa ne abatem
de la drum si sa ne uitam daca au elefanti. Nu am fost de multe ori la circ,
dar pentru mine un circ fara elefanti nu e circ. Ma gandeam chiar sa iau bilete
pentru spectacol, ca tare as vrea sa o ducem pe Cristina la circ. Numai ca, nu
aveau elefanti! Doar caluti, ponei, camile si lame – si poate altceva
mai mic ce puteau ascunde prin rulote, dar in niciun caz elefanti! Asa ca, nu elefanti, nu bilete! Am scapat
de dilema (imi faceam plan cum sa merg eu singura cu amandoua). Am stat cu
Cristina si ne-am uitat la animalute in timp ce Sara dormea, si acolo, pe o
banca ne-am facut planul pentru ziua de sambata: sa luam caruciorul de
bicicleta si sa mergem la plaja din Ängby – o plaja mare, frumos organizata,
aflata la vreo 2,5 - 3 km de casa. Problema e ca nu aveam cheie de la camera
din beci unde se afla caruciorul. Dupa trei drumuri in beci – unul cu Sara in
carucior, dormind, si Cristina de manuta si doua cu Sara in brate si Cristina
de manuta – am reusit in final sa ajung la carucior (bagand mana printre gratii
si deschizand, deoarece cheia era la SO). Am urcat si am facut bagajul
pentru drum, am pus fetele in carucior si am plecat. Am luat caruciorul de
bicicleta pentru ca are loc pentru ambele pitice – Cristina se tot vaita ca o
dor piciorusele si imi parea asa rau de ea, acum are si ea loc in carucior. Am
plecat fara bicicleta, bineinteles. Vremea parea capricioasa – cand apare
soarele era cald, cand intra in nori era frigulet. Ne-am oprit si am papat o
pizza pe drum – ca fetele – eu vrand sa vad daca se insenineaza sau incepe
ploaia. Cand am terminat de mancat, parea frumos afara, asa ca ne-am continuat
excursia. Am ajuns pe plaja, fetele s-au dat in leagan, s-au jucat in nisip si
pe alte jucarele de pe acolo. A inceput sa ploua pe neasteptate destul de
tarisor . Am pus rapid fetele in carucior (noroc ca are protectie de ploaie) si
am plecat spre casa. Pentru ca turna efectiv cu galeata, m-am adapostit sub un
copac care ulterior, s-a dovedit insuficient, dar tot mai bine decat sub cerul
liber. A durat vreun sfert de ceas ploaia, iar apoi am plecat spre casa. SO
tocmai ne sunase ca ajungea acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu