Un lift ici, unul colo

Slava Domnului ca traim intr-o tara civilizata care are atata grija de persoanele cu nevoi speciale! Nu ca am fi printre ele (Doamne fereste!), dar a venit timpul sa ne bucuram si noi de facilitatile oferite acestora.
Am inceput sa circul cu mijloacele de transport in comun. Si nu ca am inceput acum, doar merg cu ele de vreme buna, dar acum le folosesc intr-o alta situatie: impingand un carucior. Vedeam adesea mamele urcand sau coborand scarile rulante cu copilul in carucior. De la inceput mi-am zis ca nu o sa fac asta. Caruciorul nostru are roti mari care nu se fixeaza bine pe treapta scarilor rulante si nici nu ma simt suficient de fortoasa sa fac asta. Pe deasupra nu am nici curajul (sau inconstienta) sa o fac. Asa ca eu, de cate ori circul cu metroul caut lift. Si ma bucur sa remarc ca sunt peste tot, inclusiv la schimbarea de la o linie la alta.
Tot plimbandu-ma cu caruciorul am observat ca sunt lifturi si in magazine – mereu am crezut ca sunt doar scari rulante. Si nu vorbesc doar de magazinele mari, ci cam toate magazinele care au etaj.
La intrarile in cladiri, unde exista scari la intrare trebuie sa gasesti si o rampa de urcat cu carucior. Asadar, nimic nu ne opreste! Ne putem deplasa in voie pe unde ne pofteste inimioara.
Si, ca fapt divers, plimbandu-ma cu SO cu caruciorul in week-end-ul trecut pe langa o statie de reciclare, am observat ca fiecare container avea o gura de acces mai jos, unde sa ajunga si oamenii cu nevoi speciale. Acum sincer, nu stiu cati din ei recicleaza, sau mai precis cati vin personal sa aduca gunoiul (toti au asistenti personali), dar de ce sa ii privam de aceasta posibilitate?