Ganduri

Fetita noastra a implinit marti 6 saptamani. Nu stiu daca numai eu remarc, dar creste vazand cu ochii. Ma uit cand o tin sa pape, ca nu mai sta ca altadata, ca nu mai are loc :).
Acum avem deja preocupari de copil mare: dam din picioruse si din manute. Mai nou, de cand si-a descoperit manutele isi scoate suzetica si isi indeasa manuta in gura. E simpatica foc!
In continuare am o mare dilema: sa dam papa cu program la 3 ore sau la cerere? Sincer, prefer varianta a doua ca ma doare sufletul sa o trezesc din somnul ei lin sa o schimb si sa ii dau sa manance. Dar ce ne facem cu pauzele mari, care il fac pe bebe infometat sa manance grabit si inghite mult aer, se ineaca sau scoate laptic pe nasuc – de frica sa nu ramana fara san daca ii da drumul cand stranuta sau tuseste. Daca aveti pareri sau sfaturi sunt binevenite.
Am un cosmar care se tot repeta, chiar si in minutele putine pe care apuc sa le dorm legate. Visez ca o alaptez pe Cristinica, adorm cu ea la san, uit de ea si ma invelesc. In momentul ala sar din somn speriata ca am sufocat copilul si cautand-o disperata prin pilota. Am stat si am judecat un pic: nu prea pot sa adorm cu ea la san, ca e o pozitie extrem de incomoda. Asa ca pentru un timp, scapasem de frica asta. Azi insa, cand eram atat de obosita, mi-am dat seama ca uneori as putea sa adorm in orice pozitie...si simt cum teama revine!