Cu cortul

Acum vreo doua saptamani, cand s-a simtit prima boare varatica in Suedia, ne-a revenit spiritul aventurier. Am decis sa ne luam cort si sa incepem descoperirea plaiului suedez de la firul ierbii.

Zis si facut: trei zile mai tarziu, dupa indelungi cautari pe internet, un pachet de cativa metri cubi de produse era comandat. O saptamana mai tarziu si cu vreo 600 de lire mai putin in cont aveam:

• Cort belea, de 5 persoane (sa dormim lejer), cu dormitor lat de 2.7 m, lung de vreo 2.1 m, cu o antecamera de bagaje cam la fel de lata si lunga de vreun metru, cu impermeabilitate de 3000 mm coloana de apa.
• Doua saltele supreme, duble, de 7,5 cm grosime, care se umflu singure (am aflat si noi acum ca nu se mai poarta izoprenele)
• Doi saci de dormit dubli, cu care se poate dormi si la -15 grade.
• Perne, felinar (cel mai tare din parcare, merge cu acumulatori care se incarca la soare, la masina, la manivela, dar poate functiona si pe baterii), si chiar si doua scaune de camping.

Ne-am programat minutios iesirea, ne-am aprovizionat cu mancare cat sa hranim o echipa de fotbal timp de o saptamana, am cercetat harta si am ales cateva posibile destinatii. Nu prea departe de casa, ca distanta nu conteaza, vroiam doar sa experimentam dormitul la cort cu piticele. Nu am vrut sa mergem in camping organizat, pentru ca nu ne-a placut ideea de aglomeratie. Am studiat avantajele si dezavantajele campingului si am concluzionat ca avantajele sunt “compensate” de o lopatica (sa fim in conformitate cu regulile suedeze). Avantajul e ca fetele folosesc olita de voiaj, iar noi am considerat ca ne descurcam cu lopatica. ‘Am achizitionat una si am plecat in salbaticie, in liniste, pe pajistea noastra.

Ne-am urnit vineri pe la orele 16, caci SO a venit mai devreme de la serviciu pentru marea aventura.

Prima dezamagire a venit cand am realizat ca toate destinatiile pe care le gasisem noi erau inaccesibile din cauza barierelor aflate la intrarea pe fiecare drum forestier. Am cautat apoi la intamplare si, dupa o locatie cu iarba mai inalta ca Sara, cu ciulini si maracini din belsug, ne-am gasit coltul nostru de rai. Nu era prea departe de case, caci pe acolo casele erau destul de rarefiate, cu pajisti, paduri si spatii libere din belsug intre ele. Dar era bine izolat, o pajiste inconjurata in patru laturi de padure.

Ne-am instalat acolo, SO a pus cortul in timp ce eu cu fetele am cules niste zmeurica, flori si ne-am plimbat prin zona.

Cum imi (ne) imaginam eu (noi) iesirea: noi singuri intr-o poienita cu iarba mica, flori multe, aproape de padure. Fetele imbracate in rochite sa zburde pe pajiste, sa culeaga floricele, sa ne jucam cu mingea, badminton, sa aruncam frisbee sau sa inaltam zmee. Sa mergem in drumetii in padure si sa culegem zmeura si afine. Sa stam afara pe paturica si sa citim, sau sa ne jucam cu jocurile alese cu grija de acasa.

Cum a fost: pai inca de cand am ajuns, ne-a apucat o teama cumplita de capuse. Am imbracat fetele cu pantaloni lungi, cu sosete inalte, tricouri, le-am dat cu doua randuri de creme de capuse – una suedeza si una romaneasca (in speranta ca asa vom speria mai multe feluri de insecte). M-am plimbat cu ele si am cules cateva zmeurele de pe langa pajiste, iar fetele au adunat cateva floricele de pe poteca, pentru ca nu le-am lasat sa intre in iarba mare. Prima masa am organizat-o in antecamera cortului. Multe insecte de nenumarate feluri misunau peste tot, viespile ne dadeau tot timpul tarcoale si gandul ca existau si capuse pe acolo ne speria ingrozitor. Curand s-a facut noapte si totul a devenit mai ciudat. Am intrat cu fetele in cort la nani, iar SO a mai ramas sa se bucure de racoarea serii, de liniste si de aerul curat. La vreo 100 de metri de cort era un turn de vanatoare. Initial nu prea am inteles noi ce e cu el. La distanta mica de el era un butoias cu graunte care se cobora cu un scripete. Prima idee a fost ca e mancare pentru pasari acolo, dar ceva nu se potrivea: cine hraneste pasarile cu un butoi de graunte, doar asa...din bunavointa?! Apoi ne-a venit ideea ca acolo ademenesc pasarile pentru ca apoi sa le vaneze. Si, mai greu, dar in final am descoperit cum stateau lucrurile de fapt: nu pentru pasari era butoiul cu graunte, ci pentru animale mari, probabil elani sau porci mistreti.

Asa incat, cum se auzea scripetele miscandu-se incremeneam. Ca sa fie distractia mai mare, in tufisul de langa cort se auzea din cand in cand un lemn trosnind sau chiar cate unn grohait. Fetele au adormit greu si noi stateam si discutam ce era mai bine de facut. Cand stai noaptea intr-un cort izolat, undeva, in mijlocul “pustietatii” (ca nu stiu cati oameni veneau pe acolo frecvent), nu prea e bine sa citesti povesti pe internet. Am descoperit un site pe care oamenii anuntau ce animale salbatice au vazut, la ce data si in ce zone. Am gasit acolo ca in zona in care stateam au fost vazuti in repetate randuri ursi, rasi si porci mistreti. Cum nu prea eram pregatiti pentru astfel de “confruntari” si cum nu puteam inchide un ochi, am decis sa ne instalam in masina. Am pliat bancheta din spate si am facut un pat generos unde am dormit eu cu fetele, iar SO si-a lasat scaunul pe spate si a dormit la volan :-). Din toate achizitiile facute pentru minivacanta, am folosit in final doar un sac de dormit.

A doua zi ne-am trezit, am mancat, ne-am jucat putin, am inaltat zmeele si am citit (in cort). Am incercat sa stam mai mult in cort decat in iarba plina de vietati. Dupa-amiaza am decis sa ne strangem bagajul si sa plecam acasa, cu gandul sa mergem ziua urmatoare la plaja. Am reusit sa strangem totul la timp, pentru ca exact cand s-a urcat SO in masina a inceput o ploaie torentiala. Daca ne-ar fi udat cortul probabil am mai fi ramas sa se usuce. Asa, ne-am incheiat mica noastra aventura mai devreme si am revenit in confortul casutei noastre. Am facut baie, ne-am cautat de capuse si am spalat cat mai multe haine din cate am avut la noi. In curand o sa incepem procedura de vaccinare impotriva capuselor, pentru ca vara urmatoare sa fim protejati si sa stam mai relaxati la iarba verde.  Cand am intrebat-o pe Cristina daca i-a placut cu cortul, mi-a raspuns ca i-a placut in general, dar nu i-a placut ca nu a putut sa isi dea sosetele jos :-).
Data viitoare vom merge totusi in camping organizat...la inghesuiala cu alte zeci de corturi, cabane si rulote.