Vorbe

Sara trece printr-o perioada minunata. E ”tiță maie” = fetita mare, nu mai are pampers, din cand in cand isi arunca suzeta din aceeasi cauza. Se joaca frumos impreuna cu Cristina, dar are si momente cand se supara una pe alta. Stand 24 de ore pe zi impreuna, exista evident si certuri si suparari, dar in general se inteleg bine, se joaca, se indeamna la prostioare. E o intreaga aventura iesitul afara, pentru ca de cate ori vrem sa ne urnim apare cate ceva: Sara vrea sa manance, Cristina merge la baie, una nu se imbraca, s.a.m.d. Nu ne aventuram prea departe, dar si asa, drumul dureaza mult mai mult pentru ca mai culegem floricele, mai gasim o fraguta, sau ne uitam dupa furnici. Cand nu avem nimic planificat, ne permitem sa zabovim oricat.

Duminica am facut mutari de mobila. Cristina se chinuia sa doarma in patutul de bebe numai ca sa stea cu mine si cu Sara in camera, asa ca i-am adus patutul ei la noi in camera, iar pe cel de bebe l-am mutat in living. Cu somnul inca nu am revenit la un program decent, ca tot tarziu ne culcam si tarziu ne si trezim. Avantajul e ca noi nu fugim de arsita amiezei, ci mai degraba iesim afara cat mai tarziu, sa se mai incalzeasca pe la vreo 20 de grade.

Am uitat cu desavarsire sa pomenesc despre faptul ca la Gaesti Sara a fost tunsa pentru prima data (de mine), iar Cristina a fost tunsa pentru prima data de altcineva in afara de mine (la coafor).

SO a reusit (cu o mica intarziere de vreun an si ceva) sa termine filmuletul Sarei de 1 anisor, il gasiti aici.

Cristina: ”Mami, mi se pare ca cacaul meu miroase a pepparkaka!”
Cristina: ”De ce ai tras apa asa de repede?”
Eu: ”Sa dispara mirosul!”
Cristina: ”Mirosul de pepparkaka? Mie imi place cum miroase...”

Sara e foarte receptiva la jocurile Cristinei, la tot ceea ce zice si face. E popular acum jocul “caie mână?” – pitesc la spate ceva si sa ghicesti in care mana e.

Cand nu stie ceva, sau nu isi mai aminteste, intreaba: ”Țe e ata mami, ata țe e?” sau “Țe aude mami?”
Stie cum fac mai toate animalele. Dupa ce zice cum face vreun animal, clarifica apoi: “asa face...” (rata, gaina, puiul, pisica...)
Ridica degetul aratator cand ii dau sa pape si mai are in gurita – semn sa astept (copiat de la sora-sa).
”Nu viau!” (nu vreau)
”Lasa mine mami!” (lasa-ma pe mine, mami)
”Teapta mine” (asteapta-ma pe mine)

”Foate buna ata mami?” – cand ii dau sa manance mai baga cate un ”nu e bina ata, mami!” fara sa guste. Si eu ii zic ”ba e foarte buna, Sara!”. Si asa, mai nou, nu mai zice ca nu e buna, ci intreaba direct: ”Foate buna ata mami?”

”Landul meu!” – randul meu.

Teste cu Cristina:

Eu: “Cresc banane in Romania?”
Cristina: “Da!”
Eu: “Nuu… bananele cresc in tarile calde!”
Cristina: ”Pai este o tara calda!”
(tre’ sa formulam altfel asta cu ”tarile calde”, ca, in comparatie cu Suedia mai toate tarile sunt calde)

Eu: ”De ce canta cocosii?”
Cristina: ”Sa primeasca mancare!”

Eu: ”De ce pisca tantarii?”
Cristina: ”Ca sa se poata sa se joace si ei singuri”

Eu: ”De ce fac gainile oua?”
Cristina: “Pentru oameni.”

Eu: ”De ce pot pasarile sa zboare?”
Cristina: “Pentru ca nu-si gasesc de mancare? Ele cauta prin copaci...”