Vara

In sfarsit a venit si la noi vara! Saptamana trecuta am fost foarte ocupate: luni ne-am plimbat in jurul lacului si am fost la joaca, marti ne-am invartit mai mult in jurul casei ca a tot plouat torential in mai multe randuri, miercuri si joi am fost la plaja, vineri am stat blocate in casa, ca nu a functionat liftul, sambata si duminica am fost din nou la plaja.

Saptamana asta am mai variat un pic activitatile: luni am fost prin Vällingby, unde am luat la rand toate locurile de joaca si in final ne-am oprit la minigolf. Marti am avut program de ordine: am sortat, triat si ordonat toate hainutele fetelor. Miercuri am mers ca fetele la shopping in centru, iar joi am mers din nou in Vällingby.

Azi suntem cu bagajele pregatite ca plecam in aventura: un week-end cu cortul! Am fost foarte ocupati cu cumpararea celor necesare si organizarea acestei iesiri. Desi vremea nu se anunta prea prietenoasa, noi speram sa ne distram pe cinste, mai ales ca piticele (Cristina in special) asteapta cu nerabdare aceasta excursie.

Sara face fraze complexe si ne surprinde mereu cu ceva nou.

Sara a invatat de la Cristina: cand face ceva si vrea sa vedem, zice “tanaaaam!” si arata cu manutele amandoua.

Sara: ”Caie mana Tina?”

(Cristina le alege pe amandoua)

Sara: “Nu doua! Doar una!”

Sara (despre patutul de bebe acum aflat in living): “Putzu’ meu! Nu putzu’ mami! Nu putzu’ tati! Nu putzu’ Tinei! Putzu’ meu!”

Sau despre o canita cu Olaf: “Ala ete nitzi tati, nitzi Tinei, nitzi mami. Ete meu!”

Ii pusesem ceva la televizor: “Nu ud! Tze-ai pus? Nu ud! Da mai taie!” (Nu aud)

Sara: “Tina, foate buna?” (la noi nu se intreaba daca e buna, ci daca e foarte buna. A ramas asa de cand imi zicea Sara ”nu e buna ata!” si eu ii raspundeam ”ba e foarte buna!”) – se referea la apa din baie, daca e potrivita, nici prea rece, nici prea calda.

Cristina: “Da, foarte buna! E atat de buna incat poti sa bei!” (despre apa de la chiuveta din baie)

Sara: ”’Cuze!” (Scuze) – cand trece peste mine sau peste patul Cristinei sa coboare din pat.

Merg cu ele cu caruciorul dublu la drumuri lungi, pentru ca si Cristina oboseste si nu putem sa mergem prea departe altfel. In plus, e super distractie in carucior. Cand trecem prin mini-tuneluri tipa amandoua din carucior: “Eco!” sa auda ecoul.

Sara: ”Tze e aia?” – intreaba la orice nu stie, inclusiv aratand spre oameni. Ii spun ce e (eventual e fetita, un nene) si raspunde de cele mai multe ori: ”Nu viau!” (Nu vreau).

Sara: ”Ute! Ute Tina! Ute mami!” – cand ne arata cate ceva. Si se intampla destul de des sa ne arate cate ceva.

Nu am mai rezistat si luni i-am mai cumparat Sarei trei suzetele. Am tot evitat sa fac asta, cu gandul ca daca se strica toate poate reusim sa scapam de ele, dar pitica nu e inca pregatita sa stea fara suzeta. In momentele critice de oboseala sau cand se loveste suzi e alinarea ei. Si in plus, ramasesem cu una singura cam distrusa si tot alergam disperate dupa ea peste tot cand se pierdea. Acum avem trei nou-noute!

In fiecare seara fiecare fata isi alege cate doua povesti de citit. Cand avem mai mult timp, citim mai mult, dar in general minim doua povesti de caciula. Si apoi ascultam povesti pana adormim. Pe unele le stiu asa de bine, ca pitica mare m-a corectat intr-una din serile trecute ca am sarit peste un “si” la lecturarea unei povesti cu Sofia.