Dupa o perioada
destul de calda pentru perioada asta a anului a cazut azi si prima zapada din
iarna asta si din viata Sarei. La 13 am avut intalnire cu grupul de parinti la
clinica si am scos Pufarina la plimbare prin ninsoare. S-a vorbit despre somn
si mancare, si am cunoscut si alti pitici de aceeasi varsta cu Sara care
locuiesc in cartier. De la clinica am plecat direct la gradi sa o luam pe
Cristina si, toate trei am mers si la Ica de cartier sa facem aprovizionarea. Acasa
am pictat, am citit, am gatit si ne-am jucat.
Ieri am fost in
vizita la amicii francezi – o adevarata aventura. Am luat-o pe Cristina mai
devreme, am mers pe jos vreun kilometru pana la statia de autobuz, am mers cu
doua autobuze si apoi inca vreo 500 de metri pe jos. Noi ne-am dus
devreme, am ajuns pe la 16, iar SO a venit la 19, dupa serviciu. Am mai stat de
vorba, copiii s-au jucat, am papat cina si ne-am intors cu totii acasa. Pufuletul a fost extrem de eficient. Nu
dormise ieri decat vreo ora in doua reprize (30 de min/repriza). Apoi a mai
atipit foarte putin pe drum, dar inainte de a ajunge la destinatie a fost
rapusa de oboseala si a dormit o bucata buna de timp. Nu am lasat-o afara ca mi
se parea ca nu e suficient de gros imbracata (era destul de frig), dar am bagat
doar landoul in casa si am lasat-o sa doarma in el. La intoarcere am
condus eu, dupa o pauza de vreo 6 luni. Fetele au stat cu SO in spate, Sara a
adomit imediat, iar Cristina era si ea foarte obosita.
Tot ieri mi-a sarit o plomba. Ghinion! M-am programat la
stomatologie pe 20 noiembrie, caci nu am gasit un slot liber convenabil pentru
noi mai devreme. O sa merg la
stomatologie in Solna si am cautat timp de dimineata (ca sa merg doar cu Pufa)
si sa poata si SO pleca de la serviciu sa vina sa stea cu pitica.
Ce mai zice
Cristina:
”Buna-de-dimineata!”
ii zice Sarei cand se trezeste. Ii tot ziceam eu ”buna-dimineata” si s-a
molipsit si ea. Uneori ii zice cand nu e treaza de tot (ar putea usor adormi la
loc) – vine si tipa la ea un ”buna-de-dimineata!” de ii dispare Pufei tot
cheful de somn.
Se uita la un moment dat la o poza
cu ea si o aud tantosa: ”Ia uite ce motata eram eu!”
Cristina: ”Ia uite ce multe maini am eu!”
Eu: “Cate ai?”
Cristina: “Doua!”
Cina de azi a dat nastere la multe cristinisme. Am avut
carne cu morcovi fierti si bulgur.
Cristina: “Ai fierbat morcovii?”
La “bulgur” ii zicea “bulbur”, iar bobitelor de bulgur le zicea
“bulbuci”: “Bulbucii sunt mici si nu le vedem daca ne cad pe jos.”
Inca mai avem discutii despre cum creste nasul daca minte.
Ca sa se acopere, cum zice un neadevar imi spune “ma prefac” sau “am glumit”. A
gasit ea alternative la “am mintit”, ca sa nu ii creasca nasul.
Eram toate trei
azi in dormitorul mare si Cristina tzopaia de zor din pat: ”Saia, uita-te la
mine! Uita-te la mine, Saia! Nu o sa invete niciodata daca nu se uita la mine!”
Tot pe atunci ii
spun cat de somn imi e mie. Cristina: ”De-aia s-au grabit si stelutele sa
apara!”
Tocmai ce facusem cunoscut ce as vrea eu sa imi aduca Mosu’
anul asta, si am intrebat-o si pe Cristina ce vrea sa primeasca de la Mos
Craciun. Cristina: “O papusica cum a primit Miruna cand a implinit 4 ani, d-aia
care se spala pe dinti!” Se pare ca anul asta stie exact ce vrea!
Poze de azi nu avem, dar avem poza cu "Alba-pa-zapada":
Si cu barza:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu