6 luni

Un moment important in viata oricarui parinte de prichindel cand acesta implineste o diviziune asa rotunda de an! La multi ani, Pufulet! Cat mai multi ani veseli sa ne aduci! 

Am sarbatorit, bineinteles, evenimentul cum am putut noi mai bine. In primul rand, saptamana trecuta, joi,  m-am mobilizat si am incercat singura, dimineata sa ii fac manute si picioruse. Am asteptat o gramada sa adoarma, am mutat-o apoi in scaunul de masa – ca sa am acces mai usor la picioruse - am facut un dezastru in bucatarie, pentru ca s-a trezit si s-a miscat, si a murdarit tot in jur. Am perseverat si in final am reusit sa ii fac un piciorus! La manuta deja s-a trezit de tot. Saptamana care vine voi incerca sa fac si manuta si, probabil voi fi nevoita sa mai cumpar materiale, pentru ca cele mai multe s-au consumat pe incercarile ratate. Oricum, sunt mandra ca avem ceva! Cum zicea SO, daca nu reuseam sa ii facem si ei, eram nevoiti sa le pitim pe ale Cristinei, sa nu apara discutii mai tarziu de ce una are si cealalta nu.

Am imbracat pufuletul in body-uri noi de ziua ei, dar nu a avut noroc de ele: pe unul a facut caca si pe celalalt a varsat. Asa ca, in final, tot in tzoale vechi a stat restul zilei :). 

Sarbatorita:

Vineri am fost la cumparaturi si a primit 3 suzetele noi (la 6 luni se schimba marimea :)) pe care nu le-am probat inca, dar o vom face cat mai curand. Seara am sarbatorit cu o masa festiva: muschi de vita la cuptor (ca orice bucatar care se respecta, mi-am achizitionat termometru de carne pentru asta!) cu cartofi fierti cu marar, sos de marar si salata verde. Tortul a fost de crema de zahar ars – e prima data cand fac si mi-a placut tare mult. Data viitoare voi incerca si varianta cu mere – acum mi-a fost un pic teama sa nu dau gres. 

Tot vineri a primit si Sara prima masa: piure de morcov cu pastarnac. Nu am insistat sa manance prea mult, a luat una, poate doua lingurite. Era foarte entuziasmata ca primeste papa si probabil ar fi mancat mai mult, dar pentru prima zi cred ca a fost suficient. Apoi a primit o lingurita de suc de clementine de la Cristina – sa simta si ea sarbatoarea! Nu stiu daca de la asta s-a iritat la fundulet, cert e ca acum e tare rosie, ii dau mereu cu bepanthen si o las fara pampers cand se poate... sper sa ii treaca repede!

Sambata a primit un nou piure de morcov cu pastarnac – mai multe lingurite chiar. I-am dat bineinteles si Cristinei care era fascinata ca Sara va manca si altceva decat tzitzi. ”Acum are dinti?” ma intreaba cand ii explicam ca Sara va manca piure, in timp ce o instalam pe pitica in scaunelul de masa.

Ieri am fost la Alicia intr-o vizita oficiala, sa ii uram ”bun-venit” surioarei mici si pentru ca ”cei trei crai de la rasarit” (Cristina, Alicia si Oli) sa se mai intalneasca si sa se mai joace (si sa il lasam pe SO sa schimbe cauciucurile la masina :)). 

Gargarita cu care am fost la Alicia:

Ne-am intors acasa la 16, i-am facut Sarei papa, am papat si noi si, cand am fi crezut ca ziua se apropie de sfarsit, am inceput sa trebaluim. Am fost in al noualea cer ca am reusit sa mai fac si eu curat in baie asa, ca la carte (cu spalat faianta, sters pe sub cada si fiecare bucatica de gresie accesibila si mai putin accesibila). Era asa de curat aseara cand terminasem (bineinteles ca doar eu am remarcat!)... si a durat asa, cam o ora – pana cand i-am facut baie Pufei si a udat pe jos si s-a umplut gresia de scame si cineva a stropit oglinda.  Tot aseara am reusit sa spal vreo 4 masini de rufe, de nu mai stiam unde sa le intind si am reorganizat jucariile Cristinei, ca sa facem loc bradului ce va veni curand in casa.

Astazi am avut planuri marete. Ne-am trezit, am papat (mic dejun special de duminica: quesadilla – specialitate spaniola) si am plecat toti patru cu metroul in centru. Acolo ne-am impartit: eu cu Sara am fost la ambasada sa votam, SO cu Cristina au fost la joaca la Pippi Långstrump. Inca nu s-au intors, dar sper ca s-au distrat pe cinste. Sara doarme acum (a dormit doar vreo 15 minute pe drum azi) si ii pregatesc papa: piure de morcov cu pastarnac si radacina de patrunjel.

Mancaciosul, ieri:

Ultimul cristinism (de ieri: Sara era in scaunel, Cristina ii dadea mingea sa se joace, dar pitica o tot scapa pe jos):
Cristina: "Oj, iar ai dat-o pe jos! Oj, oj, oj, ce copil de dat pe jos! Cat sa ti-o mai dau eu nănașule?!" ("oj" se citeste "oi")