Vorbe de retinut

Am gatit paste cu sos de carne saptamana trecuta, dar Cristinei nu i-a placut sosul. Nu am fost afectata, pentru ca ei nu prea ii plac sosurile in general (nici macar cele dulci de pe prajituri). Ieri ma intreaba ce gatesc si ii zic ca pestisor cu cartofi.

Cristina: “Faci si sos?”

Eu: “Da.”

Cristina: “Da’ sa nu mai faci sos de-ala, ca mie nu imi place. Sa ma chemi pe mine sa te ajut si cand se trezeste Sara te ajuta si ea, si cand vine tati de la serviciu te ajutam toti trei. Ca tu esti mica, mica, vezi ce mica esti? Esti pana la parchet!”

(Buuun, deci toata lumea stie sa faca sos in afara de mine!)

Tot ieri, o las pe Sara cu o jucarica de ros in scaunel in timp ce trebaluiesc prin bucatarie. La un moment dat, o aud pe Cristina zicandu-i Sarei: “Sara, mami, te lovesti!” (maimuta perfecta! :))

Logica de 3 ani: La sedinta cu parintii, ne-au povestit cum se uitau cu copiii pe pozele facute la gradinita in ultima perioada si la un moment dat le-au aratat o poza cu doua dintre educatoare dandu-se in balansoar. Pia era sus si Ulrika jos. Ii intreaba pe copii care cred ei ca e mai grea, Pia sau Ulrika? Au raspuns cu totii ca Pia, pentru ca ea e sus (deci e mai grea).

De la Gaesti:

Miruna ii arata Cristinei cum se impacheteaza sosetele. Doua minute mai tarziu:

Miruna: ”Pe mine m-a invatat tati cum sa impachetez sosetele, pe tine cine te-a invatat?”

Cristina: ”Pe mine nu m-a invatat nimeni.”

Miruna: ”Pai nu, pe mine m-a invatat tati si eu te-am invatat pe tine”.

Cristina: ”Da.”