Nu voi mai zice
niciodata ca Sara doarme profund. La mai putin de 5 minute de cand am postat s-a
trezit si nu a mai atipit pana am plecat spre gradinita. Alta jumatate de ora
dormita. Pentru ca nu mai stiam ce sa fac cu ea acasa – sta doar in
brate ca maimutica – am plecat mai devreme la gradi si am trecut pe la Ica sa
mai cumpar cate ceva. Sara a adormit din nou abia cand eram in drum spre casa, dupa
o repriza de plangaceala de oboseala.
Pe Cristina am gasit-o din nou inauntru. Nu inteleg de ce nu ii mai lasa pe afara cand mai
e inca asa de cald. Azi au fost 15 grade iar ei au stat afara doar dupa masa de
pranz. Mie imi e mult mai greu sa o iau cand o gasesc inauntru. Nu
neaparat ca trebuie imbracata, dar trebuie sa o iau pe Sara in brate,
si cu cele 7,5 kg ma plimb apoi pe la baie, caci Cristina face
mereu pipi inainte sa plecam, verificam dulapul ei, lasam acolo mocasinii si
luam manusile, polarul, caciula si eventuale picturi sau alte opere de arta create
de ea la gradi. Azi a observat ca
din dulapiorul vecin iesea un snurulet si a tinut sa indrepte situatia, sa bage
snuruletul inauntru. Ajunsi in holul cu salopete/cizme, la intrare, gaseste
multe frunze pe jos. Le aduna si ma pune sa ii deschid usa sa le arunce afara.
Intr-un final se imbraca si plecam de la gradi. Sara era deja obosita si
plangacioasa. Cristina are ritualurile ei: sa inchida poarta cu lantul, sa
mearga pe bordura, sa treaca prin balti, sa se urce pe unul din calutii de la
Ica, sa ia o ghinda si sa adune toate betele de pe jos din drumul nostru spre
casa. Si sincer, de-abia astept sa ninga sa nu se mai vada ca tare multe mai
sunt. Le pune tacticoasa pe toate cele mici in carucior jos, iar pe cele
mari le tine in mana. Am convins-o ieri sa nu mai urce toate betele in casa (sa
le caram noi la gunoi apoi), ci sa le lase pe cele mari la intrarea in bloc.
I-am gasit si o ascunzatoare buna pentru ele: sub balconul din stanga intrarii.
A fost incantata azi ca si-a gasit betele de ieri tot acolo si le-a pus pe
toate cele adunate azi tot acolo (inclusiv pe cele mici). Sper ca am scapat de
adus bete in casa. Balconul vecinei
de jos arata ca si cum cineva se pregateste sa ii dea foc, cu un morman de
vreascuri sub el.
Am omis sa va
povestesc cum le-au facut lor poze la gradi sa le puna deasupra dulapioarelor
lor de haine. Era o zi frumoasa de vara, cand soarele stralucea frumos pe cer. Toti
copiii erau afara si zburdau prin curtea gradinitei. O educatoare s-a dus la
fiecare si le-a facut poze. Mai mare placerea sa vezi buclele lui Oli in adierea
usoara a unui vanticel varatic sau coditele Johannei muncite cu sarg.
Poza Cristinei:
(mi-a povestit educatoarea cum nu a vrut sub niciun chip sa se desparta de caciula)
De azi:
Poza tomnatica:
Vorbind la "frunza" (=telefon):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu