...dupa o pauza mare-mare.
Pufa a dormit foarte agitat
si noaptea trecuta. S-a trezit din sfert in jumatate de ora de nu mai stiam ce
sa ii fac. Evident, de cele mai multe ori ii dadeam papa ca asta o linistea (si
daca nu ii era foame). Am mai schimbat-o, am mai plimbat-o, dar sper in
continuare ca e doar ceva temporar, ca poate e de la reacomodare sau de la
dintisori si astept cu nerabdare sa ii treaca. De dimineata ne-am ridicat din
pat pe la 9. Pufa nu mai avea stare, am fost nevoita sa renunt la gandul ca
poate-poate mai atipeste ca sa mi prind si eu un pic de somnic. Nu am reusit sa
o distrez cu nimic, dupa un timp nici macar in brate nu prea mai vroia sa stea.
M-am vazut nevoita sa o scot la plimbare – ultima solutie la astfel de situatii
de criza. Desi picura marunt si parea o zi cu ploaie de durata, m-am
incumetat si am iesit cu pitica la aer. Si stiti ce? A adormit in mai putin de 5
minute de cand am iesit in frig – obicei prost deprins la Gaesti, dormitul in
carucior. Am fost la plimbare prin Vällingby Centrum, ca deh, unde sa te duci
intr-o zi ploioasa cu un copil adormit in carucior? Si a dormit Pufa mea
aproape 3 ore in carucior, ca daca nu se trezea o trezeam eu sa ii dau papa ca
ma pregateam de mers dupa Cristina la gradi si nu vroiam sa o iau nemancata. Cum ziceam si ieri, de acum tre’ sa
planific mai bine orele de masa, ca nu mai merge sa alaptez pe ploaie la 4
grade sau chiar mai putin.
Dupa-amiaza a trecut mai repede – SO nu a mai avut suedeza azi si a
ajuns inainte de 19 acasa. Am papat taco (mancare mexicana usor gatibila – asa arata) iar spre seara, cand Pufa devenise de nestapanit, am adormit-o in leagan. M-am
dus si eu si m-am culcat o ora ca stiu eu ca asa se face… dormi cand doarme
bebelusul ca altfel nu mai apuci. Si
deja dupa o ora de somn, ma simt ca noua!
Ne bucuram de sosirea
week-end-ului, desi nu avem planuri si vremea nu e incantatoare. Dar vom gasi
noi sigur ceva de facut!
De azi:
Cristina: ”Cand vine tati?”
Eu: ”E la
serviciu, vine mai tarziu.”
Cristina: ”Se
duce si la scoala?”
Eu: ”Nu.”
Cristina: ”Cand se duce la scoala?”
Eu: ”Lunea si
joia.”
Cristina: ”Ca nu
stie nici un pic de suedeza!”
Eu: ”Da, se duce
la scoala sa invete.”
Cea mai frumoasa stalceala
de cuvant din ultima vreme: ”colopolontzel” (clopotzel)
Invatate in vacanta: ”nu deloc”, ”ne prefacem”, ”glumesc”, ”moaaama, ce
frumos am facut!” (cand se jucau ea si Miruna pe sub masa si si-au organizat
locul de joaca cu fete de masa, paturi si ce au mai gasit prin casa), “ce
t'eaba buna am facut” (cand au ordonat piticii si pe Alba-ca-zapada).
Miruna a fost “Miiuna” toata
vacanta asta, poate in urmatoarea o sa apara si “r”-ul. (sper ca va mai amintit
cum intr-o vacanta anterioara o striga "Mna")
Cristina ii simte lipsa Mirunei, ma tot intreaba cand vine pe la noi sau cand mai mergem noi la buni...
Pufa:
-
rade
in hohote
-
plange cu lacrimi de crocodil si cu suspine
-
se
joaca activ cu jucariile
-
e
foarte mobila, se intoarce intruna de pe o parte pe alta, nu sta locului, motiv
pentru care a inceput sa verse si mai mult laptic
-
solicita
mai multa atentie, se plictiseste mai repede si cere sa fie distrata
Am comandat un nou jumperoo.
La Cristina nu a functionat si, din lipsa de spatiu l-am vandut. Sper sa o
distreze pe Pufa mai mult decat pe Cristina si, ce e mai important, sa o tina
ocupata macar o bucata mica de timp in momentele cruciale cand nimic nu ii mai
e pe plac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu