Vineri a fost a doua zi cand am stat singura cu piticele.
Impropriu spus, ca am invitat-o pe Alicia pe la noi sa o distreze pe Cristina.
Am avut momente de liniste si momente agitate cu cele mari, dar, cum Sara a fost foarte
cumintica, per ansamblu a fost bine.
SO a fost plecat si sambata, sa ajute la carat bagaje un coleg
care se muta. A venit acasa pe la 16 si am plecat la plaja cu niste amici. Cam tarzior pentru plaja si era si
vanticel si un pic innorat, dar tot am stat pana dupa 20. Am venit
acasa, am facut baita fetelor si...nani-nani.
Duminica am fost in oras. Cristina a primit de ziua ei un
abonament anual la muzeul Junibacken – cu scene din povestile lui Astrid
Lindgren – un loc minunat de joaca pentru copii. Desi ma gandeam sa imi fac si eu abonament si sa
incerc sa merg cu ea cat mai des – lasandu-i pe SO si pe Sara la plimbare pe afara, am
renuntat la idee. Sara nu sta mai mult de doua ore (maxim) fara mine si
ar fi insemnat sa ii intrerup Cristinei joaca intruna. In final i-am
facut abonament lui SO si eu am plecat cu Sara in centru, la shopping – prima noastra
iesire, ca fetele, prin centru. Cristina a stat la joaca vreo 5 ore – timp in
care noi ne-am plimbat un pic prin magazine, papat, schimbat pampersi, facut
nani. Cred ca am imbatranit de tot –
orasul era plin de reduceri, iar pe mine ma lasau nepasatoare. Adica am mers ce
am mers si nu am gasit nimic (deh, am ajuns si noi la spartul targului!), iar
in final ne-am oprit la casa de cultura – sa ne mai odihnim si sa ne ferim de
soare. De-abia asteptam sa ajung acasa... Ne-am intalnit in
Centralen cu totii si am luat metroul spre casa. Am ajuns rupti de
oboseala – din nou baita si somnic direct.
Luni a inceput Cristina gradinita si SO cursul de suedeza. Asta inseamna ca de acum incolo, lunea si
joia va veni acasa la 20:30. Si ieri am inteles ca daca e o zi in care
Cristina nu are stare, va fi cam dificil. Cel mai greu e ca suntem legate de casa, pentru ca nu pot sa ma deplasez
nicaieri cu amandoua – si sa fie amandoua in siguranta.
Cristina e tot
mai interesata sa o distreze pe Sara. Vrea sa fie ea in centrul atentiei, sa se
uite Sara numai la ea, sa o pupe si sa o gadile. Cateodata e chiar amuzanta. Era intr-o zi Sara in scaunel si Cristina se asezase in fata
scaunelului sa o distreze. Eu am luat-o pe Sara, ca era ora mesei si scaunelul
a ramas gol. Cristina, pe un ton glumet: ”Ho, pai pe cine sa mai fac eu sa rada acum, pe leu?!” (scaunelul
Sarei are un leu imprimat pe spatar:))
Am reusit sa o obisnuiesc pe Cristina sa isi stranga singura jucariile! Asta a fost foarte
important pentru mine, ca se invatase sa le imprastie pe toate si sa le lase imprastiate. Bineinteles, tot cu amenintarea a functionat: jucariile pe care
nu si le strange, le iau eu si le dau altor copii care au grija de jucariile
lor. Pana nu a disparut prima
jucarie, nu m-a crezut.
Vine de la
gradinita cu o groaza de obiceiuri proaste. Sper ca in timp sa invete si ea sa
copieze doar ce e bun de la copii (de fapt, stie sa faca diferenta intre ce e
frumos si urat, dar ii place sa se prosteasca si sa ma enerveze pe mine).
Cand vin cu ea
acasa de la gradinita, o bag la dus. Acum, ca sta asa dezbracata pe afara, nu
mi se pare ok doar sa ii schimb hainele, cum faceam inainte cand venea de la
gradi. Si, pe caldurile astea, un dus in plus chiar nu ii strica.
Sara creste – ati
remarcat si voi, remarc si eu cand imi rupe mainile si spatele. Ne
intelegem destul de bine cand suntem doar noi doua, e mai greu cand apare
pitica mare. Cristina gaseste in continuare cu ce sa ma solicite cand nu vrea sa ma lase sa stau cu Sara: sa ii dau o rochita
jos, sa o ajut cu ceva – orice, sau se aseaza pe olita pana face ceva si apoi
tipa la mine sa o sterg.
Candva, in
perioada asta (s-a intamplat de doua ori) a zis Sara primul ”mama” :D. E, da, prematur
si inconstient, dar a fost destul de clar. S-a intamplat la suparare, cand nu
era bagata in seama si a fost pe ton certaret si furios.
Am facut mari progrese cu suzeta, am gasit marca ei preferata. Desi nu e si marca mea preferata, sunt multumita ca am ce sa folosesc la nevoie.
Se joaca din ce in ce mai mult cu manutele si gangureste
frecvent (in special dimineata si cand e odihnita). Ii place sa o urmareasca pe
Cristina cu privirea cand se joaca, dar se plictiseste destul de repede.
E foarte sensibila, nu am reusit inca sa ii facem manute si
picioruse din argila si am o teama ca nici nu vom reusi. Se trezeste la orice atingere.
La noi e in continuare foarte cald, azi a fost chiar clima tropicala, caldura sufocanta si umiditate mare.
Poze de ieri:
Sesiune foto de azi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu