marți, 1 iulie 2014

In asteptarea cerului senin



SO a lucrat ieri doar o jumatate de zi, asa ca am fost impreuna sa luam pitica de la gradi. Desi l-am avertizat pe SO sa ramana cu caruciorul cu Sara afara, a fost tare curios sa vada reactia copiilor si a intrat in curtea gradinitei. Au sarit toti ca hienele pe el, mai precis pe carucior, sa vada bebelusul. In timp ce eu vorbeam cu educatoarea, SO nu stia cum sa scape de piticii atacatori.
Toate bune si frumoase seara – SO si Cristina s-au dus la joaca la masina de lemn in timp ce eu am pregatit cina, apoi am papat si la 19 am mers cu Cristina la baita. Am fost tare bucuroasa ca am reusit sa o adorm inainte de 20 (la 19:50 ieseam de la ea din camera). I-am facut baita Sarei, dar desi am stat mai bine de o ora cu ea apoi, nu s-a lasat adormita. Am pus-o in leagan si de-abia atunci a adormit si am mutat-o in camera. Iar eu, din cauza unei dureri de cap, m-am dus la culcare mai devreme (inainte de 12). Din pacate, nu am reusit sa dorm continuu o ora intreaga, iar durerea de cap a mai cedat de-abia dupa cafeaua de dimineata (atat de necesara azi).
Sara s-a trezit destul de “normal” azi-noapte, cam din doua in doua ore. Cristina in schimb a venit de cateva ori peste noi si am preferat sa merg eu sa o culc la ea in camera, decat sa ramana la noi sa se certe cu SO toata noaptea. Si asa noaptea mea a fost ceva de genul: alaptat, fugit la Cristina, atipit pe acolo un pic, intors la Sara care plangea, mers cu Cristina la ea in camera (dupa ce a venit din nou la noi), alaptat, s.a.m.d.  
Ma pregatesc moral pentru o noua vizita cu Sara la gradinita si intalnirea cu hienele si astept curcubeul de dupa furtuna...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu