Sara cea sfanta

Ieri am avut o zi plina. Cristina a fost libera, deci am fost 2 la 2 (doi adulti – eu si buni, la doi copii - piticele). CO s-a trezit de dimineata si a dat buzna peste noi. Noroc ca a fost de acord sa mai doarma un pic in patul mare cu mine si cu Sara, ca nu aveam energie sa ma trezesc prea de dimineata. Cand ne-am trezit am papat si am iesit la plimbare. Ne-am urnit greu ca nu e usor sa iti faci bagaje pentru doi si sa pregatesti doi deodata. In final, buni cu Cristina au plecat inainte, iar eu am ramas sa o pregatesc pe Sara. Cum am facut, nu stiu, cert e ca in fata blocului fata mea deja plangea dupa papa. Am reusit sa ajungem la o banca din parculetul dinspre Vällingby si i-am mai dat acolo putin laptic. Am continuat apoi drumul la “masina de lemn” – cum ii zice Cristina, parcul Ådalen, locul de joaca din parculetul dinspre Vällingby. Acolo ne-am intalnit cu CO si cu buni, care au ramas in continuare la joaca, iar noi am dat o fuga in Centrum. La intoarcere, i-am mai dat piticei o portie de papa, in timp ce CO se juca, iar apoi am plecat toate spre casa sa il asteptam pe popa sa faca slujba pentru bebe. Vorbisem la telefon pe la 15 si urma sa ajunga la noi pe la 17.

Cand am ajuns acasa Sara adormise in carucior. Mi-a fost mila sa o trezesc, dar pe la 16:30 am luat-o sa ii dau papa, ca sa nu fie plangacioasa la slujba. Popa a intarziat un pic, a sunat sa il directionez, caci nu gasea adresa, s-a invartit o vreme prin cartier pana cand, in final, a gasit blocul. Dupa ce toata lumea era pregatita si incordata pentru sosirea parintelui, acum toate erau pe dos. Am trimis-o pe buni la usa sa ii deschida, eu inca ii mai dadeam Sarei de mancare, iar Cristina a fugit intr-un suflet pe olita tipand: “Fac pipi! Fac caca! Nu am hartie!”. In fine, popa a urcat gresit cu liftul la etajul 3 intai si a mai intarziat un pic, iar Cristina si-a terminat ”treaba” intre timp. Sara insa, nu. Asa ca toata slujba a plans. Imi venea sa ii cant “ratustele mele” cand stateam noi doua sub patrafir, ca mi s-a parut totusi nepotrivit sa ii var o tzitzi in gura. Nu i-am cantat, sa nu il bruiez pe popa. Si, cum parca nu era suficient zgomot, tot cand stateam noi doua sub patrafir, se declanseaza alarma de incendiu. Se mai declansase din senin si cu o seara inainte, probabil e defecta. Am intrerupt un pic slujba, am pus bebelul in scoica (ca imi era la indemana), m-am urcat si am demontat alarma si am oprit-o. Am revenit sub patrafir, iar cand am luat-o pe Sara in brate am remarcat ca udase scoica – pampersul nu mai facuse fata. Tot ce mai lipsea. Si slujba asta a durat maxim 15 minute…imaginati-va cate se mai puteau intampla daca era mai lunga.

Dar acum a avem o Sara sfintita!

Si, ca fapt divers, tot ieri i-a cazut si buricul :)