Insemnari de la nastere

A trecut deja o saptamana si, de teama sa nu uit amanunte, m-am gandit sa le pun ”pe hartie”.

Desi nu ma asteptam si bebe Sara a ales sa isi faca aparitia un pic mai tarziu decat credeau medicii: o asteptam pe 11, a venit pe 14.

In general lumea intreaba daca a fost o nastere “mai usoara” decat prima. Eu cred ca e greu de spus. In primul rand, au fost complet diferite, iar apoi mi se pare imposibil sa compari durerea din doua momente diferite de timp. Desi in total au durat la fel, faptul ca am stat mai putin in spital imi da senzatia ca a fost mai "rapida".

Totul a inceput seara, cu o durere suportabila care s-a transformat treptat in contractii dureroase, intai mai rare si din ce in ce mai dese. Pe la 1 imi faceam baie, sa mai calmez durerile, iar pe la 3 imi taiam unghiile sa nu zgarii pe bebe :). L-am lasat pe SO sa isi faca somnul de frumusete pana la ora 4, cand aveam deja doua contractii la 10 minute. Am sunat la spital si...surpriza! Nu ma puteau primi, ca aveau toate salile ocupate. Se pare ca in perioada calda, in Suedia sunt mai multe nasteri decat in restul anului. Procedura in astfel de situatii e ca spitalul ales (in cazul meu Karolinska - Solna) sa iti caute loc la alt spital din zona. Am asteptat sa ma sune inapoi cam 15 minute – timp care pare o eternitate cand esti stresat si ai contractii, iar apoi i-am sunat eu. Tocmai imi gasisera spital: cel mai departat de casa posibil, la 40 de km. Nu ai ce sa comentezi in asemenea situatii, ne-am incaltat si am iesit pe usa direct. Ne-am gandit la avantajul faptului ca era noapte si nu era trafic. Am sunat la spitalul cu pricina de pe drum – iar o moasa relaxata mi-a spus ca pot sa mai stau acasa daca vreau. I-am zis direct ca nici nu ma gandesc, ca sunt in masina si vin spre ei. Am ajuns undeva intre 5:00 si 5:30.

M-au dus in sala de consultatii mi-au luat tensiunea si s-au minunat intruna de cat de scazuta poate fi si au verificat starea bebelusului cu curba CTG. Aveam dilatatie 3. M-au mutat in sala de nasteri unde am solicitat epidurala si gaz ilariant – reteta mea de succes de data trecuta. Epidurala nu a avut efect prea mult timp, iar gazul ilariant nu prea isi facea treaba asa cum tineam eu minte de la Cristina. La un moment dat, mi-a spus SO ca trageam din el ma maxim, ca nu facea fata masinaria sa dea cat aveam eu nevoie. Tot ce tin minte e ca de la 7 deja aveam dureri groaznice, am solicitat sa imi mai bage epidurala, dar in final nu a mai fost timp de ea. Totul s-a petrecut foarte repede, m-au pus sa stau in picioare cateva contractii, iar apoi m-au pus in pat si bebe a iesit rapid. La 8:06:00 (aveam un ceas mare in sala, pe care stateam cu ochii).

Personalul, ca si data trecuta extrem de amabil si de mamos. Cand te aflii in astfel de situatii iti dai seama cat de important e ca personalul medical sa se poarte frumos.

In urmatoarea jumatate de ora au scos placenta si m-au cusut. Pe bebe l-au lasat pe mine si trebuie sa recunosc ca a fost foarte cuminte. Am ramas in sala de nasteri inca vreo doua-trei ore, timp in care bebe a supt, iar noi am primit un mic dejun “festiv” – cu sampanie (fara alcool). Ne-au mai facut mici verificari mie si lui bebe – in final a masurat-o si cantarit-o: 51 cm si 3,606 kg. Desi noua ni se parea lunga si slaba, s-a dovedit a fi mai plinuta decat Cristina si un cm mai mica.

Intrucat apa a fost verde, trebuiau sa il tina pe bebe sub observatie mai mult timp. Asadar, am fost nevoita sa raman cu ea in spital doua nopti. Si, pentru ca doar la prima nastere puteau ramane si tatii in spital, am fost cazata cu o alta mama in salon.

Bebelusul nostru s-a dezmeticit repede ca ceva s-a schimbat si si-a facut auzita vocea pe toate tonalitatile posibile. Nu se calma decat la san, sau dormind pe mine – ambele pozitii imposibile pentru mine de dormit. Am stat de veghe toata noaptea, pana la 6 dimineata, cand deja ma simteam sleita de puteri si numaram minutele pana la sosirea lui SO (programul de vizita incepea la 8). De cate ori am incercat sa pun pitica in patut se trezea brusc si facea galagie. Mama care statea cu mine in salon a dormit toata noaptea iar bebelului nu i s-a auzit glasul. In saloanele alaturate era liniste. Doar Sara facea scandal. Si ma intrebam…ca am tot auzit de pe la altii cum ca, copiii suedezi nu se joaca zgomotos, ca sunt prea linistiti – vorbe la care nu am meditat pana acum. Dar se pare ca sunt cumva sedati din nastere – ai nostri se nasc galagiosi! Si tot in noaptea aia am concluzionat ca ne nastem infometati si traim pentru a manca!

In fine, la 6 m-a ajutat o moasa sa ma intind langa bebe – tot tinand-o in brate. Am reusit si sa atipesc putin, dar simplul fapt ca am stat intinsa m-a ajutat enorm. Cand a venit SO, i-am dat pitica si m-am dus si eu la baie, mi-am facut dus si am mancat. Mi-a plecat colega de camera si am reusit sa dorm vreo doua ore (in galagia facuta de stransul lucrurilor ei, si de un du-te – vino continuu – nu stiu cum, ca un facut, si bebelusul ei a inceput sa planga cand eu dormeam – cred ca a fost prima data cand i-am auzit glasul).
Miracolul naturii: corpul se reface singurel! In primele zile dupa nastere, in timp ce alaptezi se strange uterul – adica daca toate durerile pe care le simti ti se par insuficiente, stai linistita, ca mai primesti una gratis! Ca oricat te-ar deranja sanii de la primele ”sedinte” de alaptat si oricat rani ai avea, durerea pe care o provoaca stangerea uterului nu e deloc de neglijat.
In a doua noapte a venit o alta mama in salon – care tocmai nascuse - alt bebelus extrem de linistit. Am intampinat-o in urlete, caci pitica tocmai descoperise ca trebuie sa mai si regurgiteze – si, desi statea non-stop la san, nici asta nu o mai fericea.  Intr-un final am reusit sa ma intind cu ea in pat si nu imi amintesc daca am inchis ochii pentru 5 minute sau pentru o ora toata noaptea – dar cand a venit SO de-abia asteptam sa plecam de acolo.

In drum spre casa am observat ca intre timp venise primavara, totul era infrunzit si inflorit – si mi-am amintit ca aceeasi senzatie am trait-o si cand ne intorceam cu Cristina acasa, acum trei ani.