Cristinesti

Seara la culcare:
CO: “Stii cine il ajuta pe Mos Craciun?”
Eu (gandindu-ma la ce am citit noi prin carti): “Spiridusii!”
CO: “Nu! Ionut il ajuta pe Mos Craciun!”

In autobuz:
Eu: “Stai jos Cristina, ca pune nenea sofer frana si cazi.”
Eu: (dupa ce am tinut-o sa nu cada) “Ai vazut? A pus frana, puteai sa cazi.”
CO: “Unde e?”
Eu: “Ce?”
CO: “Frana! Unde e?”

Intiu = intai

”Foarte urat!” – de cand ii citeste buni in fiecare seara cartea ”Bunele maniere pentru printese”, pitica mananca cu cutit si furculita, isi pune servetel pe picioare cand sta la masa si face observatii din cele invatate din carte si nu numai. De exemplu, statea si se uita cu buni pe geam cand a vazut o fetita care se urcase cu picioarele pe banca. “Foarte urat! Fetita s-a urcat cu picioarele pe banca. Foarte urat! Nu facem asa!”
Sau vede luminitele de la sarbatori pe la niste balcoane de vis-à-vis: “Foarte urat! Nu si-au scos luminitele!”

Am avut emotii cu privire la reactia Cristinei cand am venit cu bebe Sara acasa. Era foarte entuziasmata. S-a uitat la ea, la patut, la papusica Sarei, la paturica ei. Si apoi, la un moment dat zice: “Trebuie sa aduc si eu patutul meu aici!” Deja vedeam mutarea: patutul Cristinei langa perete (spre dressing), apoi patul nostru, apoi patutul Sarei – si asa am fi umplut toata lungimea camerei cu paturi. Si cine zice ca doua dormitoare nu sunt suficiente pentru o familie de 4? Noua ne-ar ramane si o camera de oaspeti :).