Pe scurt

Nu am vrut sa treaca luna asta fara sa fac un minirezumat a celor ce s-au intamplat: venit in tara, alergatura dupa pasapoarte, botez si la sfarsit venit la Gaesti.

Sara a mai evoluat, desi acum cand se intampla multe in jur, schimbarile ei sunt usor trecute cu vederea. Eu insa le remarc si ma bucur de ele, desi ma intristeaza un pic ideea ca, creste asa de repede. Statul pe burtica, mancatul manutelor (urmate de varsaturi mai dese), ”rontaitul” jucariilor sunt cateva din progrese.

Sunt multe intamplari pe care nu mi le mai amintesc sau nu voi avea timp sa le notez, dar incerc sa acopar cat mai bine perioada asta de pauza de blog. Am sarbatorit implinirea a patru lunisoare ale Sarei la Galati si am realizat ca in curand va implini 5 luni. A fost botezata cu jale mare, iar a doua zi a mai primit o baita si la domiciliu. La Gaesti a reusit sa isi faca un program “special”: doarme mai mult ziua si mananca des noaptea.

Cristina se bucura de compania Mirunei si se joaca impreuna toata ziua. Vremea sa fie buna sa stam afara toata ziua, ca gasesc ele de joaca. De cand a venit in tara s-a invatat si cu carutele cu cai – “masina lu’ cal” cum a numit-o prima data cand a vazut una (pe camp, undeva intre Bucuresti si Galati). Aduna nucile cazute pe jos, mananca zmeura de la sursa si isi alege singura merele din pom. Papa foarte bine si alearga cat e ziua de lunga.

Azi, ii facuse bunu rezerve de miez de nuca in buzunarul din spate de la pantalonasi. Vine la mine cand mancam miez de nuca: ”Vreau si eu!”

Eu: ”Pai nu mai ai?”

Cristina: ”Ba da! Am nuci in fund!” (si isi pipaie buzunarasul de la pantaloni sa le simta ca inca mai sunt acolo).

Sper sa reusesc sa pun si niste poze la un moment dat. Pana atunci va puteti bucura de ele pe site-ul binecunoscut.

Prima intoarcere

In week-end nu am reusit sa facem multe. Sambata a fost program de voie, eu am gatit si am spalat, iar dupa-amiaza am mers cu totii la masina de lemn. Duminica am facut toata ziua bagaje. Si, desi lucrurile piticelor ocupa cea mai mare parte din bagaje, sunt sigura ca vom uita cate ceva.

Nu am reusit sa scriu nimic ieri, pentru ca am avut o zi foarte incarcata. Dupa somnul de dimineata al Sarei am mers pana in Vällingby (pentru ultima data inainte de plecare), iar apoi am luat-o pe Cristina de la gradi. Ca sa ii fac ocupatie, am inceput si am facut ciupercute (decupate) de hartie impreuna, iar apoi am facut aluat si am lasat-o sa faca biscuiti. Din pacate si de ciupercute si de biscuitei s-a plictisit tare repede si am fost nevoita sa le termin eu.

SO a avut scoala ieri, iar apoi a iesit la masa cu niste colegi. Am reusit sa duc fetele devreme la somnic, iar la 21 dormeau amandoua, eu deja mancasem si incepeam sa fac restul de biscuiti si aluatul ramas. Apoi am mai aranjat din bagaje si cand m-am dus la somn era trecut de 1 noaptea.

Cum decurge o scurta perioada de “stat” acasa cu ambele pitice:

Intram pe usa, Cristina se descalta, se duce la olita. O iau pe Sara din carucior, o pun in scaunelul albastru, o duc la baie. Ma schimb, ma spal pe maini, o sterg pe Cristina, arunc olita, ma spal pe maini, o duc la dus. Face dus, o duc in camera sa se imbrace, o iau pe Sara cu scaunelul si o duc la Cristina in camera. Si intre toate astea, mai dau Sarei suzetica din cand in cand si o mai ridic in scaunel (se rasuceste pe toate partile). Ne mutam apoi in living toate si incepe distractia: Cristina ba vrea sa stea cu Sara, ba nu vrea, ba vrea sa stea in dreapta ei, ba in stanga – in general acolo unde nu e loc pe paturica, etc.

Evenimentul zilei de ieri: Sara a invatat sa se intoarca de pe spate pe burtica (se intoarce spre stanga). E fascinata de noua descoperire, nu mai sta locului nici in scaunel, nici pe paturica. Am lasat-o singurica pe paturica odata sa vad ce face: s-a invartit de mai multe ori, pana a ajuns pe covor. E tare fericita de reusita!

S-a dat si un pic in leagan pitica ieri:

Azi – ultima zi inainte de vacanta – am reusit sa ne sculam mai tarziu (eu si Sara), cu trezirile de rogoare, bineinteles – papa, plecarea Cristinei. A fost innorat tot timpul si nu m-am incumetat sa ies cu ea la plimbare de dimineata. Drumul la gradinita cred ca ii e suficient ca plimbare, mai ales ca dureaza mai mult de o ora.

Acasa a adormit tare greu, pe la 17, in leagan. 
Cu Cristina am facut azi un ratoi…

Acum il asteptam pe SO sa definitivam bagajele si sa culcam copiii. Maine la 8 – 8.30 ne luam zborul din casa, iar la 11:15 din Arlanda.

Poze de azi:

(am folosit ciupercutele facute cu Cristina, hi, hi, hi)

Ce mai zice Cristina:

”Nu ia-o in brate!” – pe Sara, bineinteles!

Eu: ”Uite, mai sunt 6 prajiturele: 3 tie si 3 mie. Le-am impartit frateste”

Cristina: ”Da, am fratit.”

Cristina: ”Am terminat ferjetzelul, tre’ sa facem baaaani!”

Eu: ”Ce sa facem cu banii?”

Cristina: ”Sa cumparam ferjetzele. Bani, bani, bani, bani.”

Intrucat are tendinta sa foloseasca multe servetele fara rost, ii tot zicem noi ca, cu cat prapadeste mai multe servetele cu atat vom sta noi mai mult la serviciu, ca sa facem bani, sa cumparam alte servetele. De aici povestea...:)

Prima noapte cu sosete

Si ieri si azi am fost intr-o alergatura continua. Tot timpul pe fuga, fiecare pas bine planificat.

Ieri am fost la BVC pentru ultima ”portie” de vaccinuri. Nu prea i-a placut piticei, vaccinul de rotavirus l-a cam scuipat, ca si datile trecute, iar la injectii a plans un pic. Am tinut-o la san cand a intepat-o, iar cand am terminat cu intepaturile si am ramas in sala de asteptare sa o alaptez, se tot intorcea sa vada daca mai e tanti cu acul pe acolo. M-a durut sufletul pentru ea, dar ma bucur ca deocamdata s-a terminat cu intepaturile. Urmatoarea tura la 1 an.

Rezultatele la masuratori:

Greutate: 6.92 kg

Lungime: 64.5 cm

Circumferinta capului: 42.3 cm

In rest nu imi mai amintesc nimic special de ieri: am facut cumparaturile la Ica, am luat-o pe Cristina si ne-am tinut companie pana la 20:30, cand a venit SO. I-am cumparat Cristinei o foarfeca noua si a fost incantata sa faca bucatele marunte o revista intreaga cu ea.

Azi am fost din nou pe fuga. Am iesit cu SO la pranz, am venit acasa sa schimb broscuta, am mers la Ica sa cumpar ceva (pentru vizita), am luat-o pe Cristina si am mers la Alicia la joaca. Vorbisem cu mama ei ieri sa ne vedem si ne-a invitat la ele. Am mers impreuna sa o luam de la gradinita cea noua, iar apoi am stat la joaca pana pe la 19:30. L-am sunat pe SO si i-am dat unda verde la lucru si a profitat si a ajuns acasa la 21:30. Eu i-am facut dus Cristinei, s-a mai jucat un pic, a facut acrobatii, i-am dat papa, am spalat dintisorii si am culcat-o in patul mare (oricum tot acolo ajunge mai devreme sau mai tarziu in cursul noptii). Sarei i-am facut dusulet cand a venit SO si am culcat-o apoi langa Cristina.

Cum atunci cand te grabesti mai tare tot mai apar chestii, Sara a reusit sa atipeasca acasa si ieri si azi inainte sa iesim pe afara. Si ar fi si pacat sa nu profitam de somnul asta linistit al ei...

De ieri:

De azi:

Iepurila (am putea sa o folosim oare ca poza de pasaport?): 

Si cand te iei cu vorba uiti de unde ai plecat...I-am cumparat Sarei aceste minunatii de care sunt absolut incantata pentru ca reusesc sa ii tina sosetele in piciorusele energice:

Prima incaierare

Ieri a fost o zi nasoala. Scurta dar dura. Sara a dormit fix 15 minute de cand am luat-o pe Cristina de la gradi si pana a venit SO acasa. Eu am fost nevoita sa gatesc cu ele si, intr-un moment de neatentie, s-a intamplat inevitabilul. In ultima vreme Sara manuieste din ce in ce mai bine suzetica. Apuca si jucarii, iar pe mine ma trage de par cum prinde ocazia.

Stateam eu frumusel si amestecam in oala cu un ochi aruncat spre cele mici, care aveau un moment de Cristina-o-semi-imbratiseaza-pe-Sara, cand din zambete zglobii, Cristina se pune pe jale. Ma duc repede la locul faptei (erau la un metru de mine) si incerc sa inteleg ce se intampla. Nu a fost greu de observat: Sara era cu mainile infipte in podoaba capilara a Cristinei, iar Cristina se tragea de mama focului sa se elibereze din stransoare. Aici am intervenit eu: am desclestat mainile Bestiei (care de altfel sunt mici, pufoase si dragute), am luat-o pe Cristina in brate si i-am oferit un umar pe care sa se jeleasca.

Si, cum ziua de ieri parca nu a fost suficienta, a urmat o noapte mai agitata, cand Sara a papat cam la interval de o ora.

Azi de dimineata, buimaca de somn, ma trezesc la 9 si un pic. Copilul de langa mine, tare vioi, se pune pe chiuieli. Am inteles ca nu mai e chip sa dorm. Si, daca somn nu, macar distractie! Am luat broscuta in excursie la Outlet. De ce nu, daca se poate?! Stres continuu, caci in ultima vreme pitica face niste bombe atomice la care pampersii devin neputinciosi: trece prin tot si prin toate, murdareste hainute, scaunel, leganus sau cearsafurile de pe pat pana la saltea (sunt vreo 4 straturi) – de nu stiu ce sa spal mai repede. Si stiu ca asta se intampla in general dimineata si din cauza asta schimb un pampers pe la 5, unul la trezire (8-9) si apoi astept cu inima stransa si urechile ciulite (ca se aude cand vine furtuna, nu gluma!). Eh, azi nu s-a intamplat si am stat eu cat am stat acasa asteptand sa se produca, dar pana la urma mi-am luat inima in dinti si am plecat, caci altfel aveam sanse sa intarzii la gradinita (aveam planul stabilit pentru toata ziua). Am avut noroc si nu s-a intamplat pe drum. Pitica a dormit in autobuz, i-am dat papa si am schimbat pampersul inainte sa plecam de acolo si ne-am incadrat in timp foarte bine, incat sa apucam sa trecem pe acasa inainte sa mergem sa o luam pe Cristina de la gradi.

Dupa-amiaza a fost mai bine, s-au mai calmat spiritele. Sara a dormit cam o ora cand am ajuns acasa si am avut timp sa stau cu Cristina si sa fac papa.

Cristina, in drum spre casa azi (trecea pe langa noi o mama cu un bebelus plangand in carucior, Sara era in ham): “E bebelusul nostru asta care plange?”

(m-a amuzat cu “bebelusul nostru” – ii zice adesea asa)