Prima incaierare

Ieri a fost o zi nasoala. Scurta dar dura. Sara a dormit fix 15 minute de cand am luat-o pe Cristina de la gradi si pana a venit SO acasa. Eu am fost nevoita sa gatesc cu ele si, intr-un moment de neatentie, s-a intamplat inevitabilul. In ultima vreme Sara manuieste din ce in ce mai bine suzetica. Apuca si jucarii, iar pe mine ma trage de par cum prinde ocazia.

Stateam eu frumusel si amestecam in oala cu un ochi aruncat spre cele mici, care aveau un moment de Cristina-o-semi-imbratiseaza-pe-Sara, cand din zambete zglobii, Cristina se pune pe jale. Ma duc repede la locul faptei (erau la un metru de mine) si incerc sa inteleg ce se intampla. Nu a fost greu de observat: Sara era cu mainile infipte in podoaba capilara a Cristinei, iar Cristina se tragea de mama focului sa se elibereze din stransoare. Aici am intervenit eu: am desclestat mainile Bestiei (care de altfel sunt mici, pufoase si dragute), am luat-o pe Cristina in brate si i-am oferit un umar pe care sa se jeleasca.

Si, cum ziua de ieri parca nu a fost suficienta, a urmat o noapte mai agitata, cand Sara a papat cam la interval de o ora.

Azi de dimineata, buimaca de somn, ma trezesc la 9 si un pic. Copilul de langa mine, tare vioi, se pune pe chiuieli. Am inteles ca nu mai e chip sa dorm. Si, daca somn nu, macar distractie! Am luat broscuta in excursie la Outlet. De ce nu, daca se poate?! Stres continuu, caci in ultima vreme pitica face niste bombe atomice la care pampersii devin neputinciosi: trece prin tot si prin toate, murdareste hainute, scaunel, leganus sau cearsafurile de pe pat pana la saltea (sunt vreo 4 straturi) – de nu stiu ce sa spal mai repede. Si stiu ca asta se intampla in general dimineata si din cauza asta schimb un pampers pe la 5, unul la trezire (8-9) si apoi astept cu inima stransa si urechile ciulite (ca se aude cand vine furtuna, nu gluma!). Eh, azi nu s-a intamplat si am stat eu cat am stat acasa asteptand sa se produca, dar pana la urma mi-am luat inima in dinti si am plecat, caci altfel aveam sanse sa intarzii la gradinita (aveam planul stabilit pentru toata ziua). Am avut noroc si nu s-a intamplat pe drum. Pitica a dormit in autobuz, i-am dat papa si am schimbat pampersul inainte sa plecam de acolo si ne-am incadrat in timp foarte bine, incat sa apucam sa trecem pe acasa inainte sa mergem sa o luam pe Cristina de la gradi.

Dupa-amiaza a fost mai bine, s-au mai calmat spiritele. Sara a dormit cam o ora cand am ajuns acasa si am avut timp sa stau cu Cristina si sa fac papa.

Cristina, in drum spre casa azi (trecea pe langa noi o mama cu un bebelus plangand in carucior, Sara era in ham): “E bebelusul nostru asta care plange?”

(m-a amuzat cu “bebelusul nostru” – ii zice adesea asa)