Pe scurt

Nu am vrut sa treaca luna asta fara sa fac un minirezumat a celor ce s-au intamplat: venit in tara, alergatura dupa pasapoarte, botez si la sfarsit venit la Gaesti.

Sara a mai evoluat, desi acum cand se intampla multe in jur, schimbarile ei sunt usor trecute cu vederea. Eu insa le remarc si ma bucur de ele, desi ma intristeaza un pic ideea ca, creste asa de repede. Statul pe burtica, mancatul manutelor (urmate de varsaturi mai dese), ”rontaitul” jucariilor sunt cateva din progrese.

Sunt multe intamplari pe care nu mi le mai amintesc sau nu voi avea timp sa le notez, dar incerc sa acopar cat mai bine perioada asta de pauza de blog. Am sarbatorit implinirea a patru lunisoare ale Sarei la Galati si am realizat ca in curand va implini 5 luni. A fost botezata cu jale mare, iar a doua zi a mai primit o baita si la domiciliu. La Gaesti a reusit sa isi faca un program “special”: doarme mai mult ziua si mananca des noaptea.

Cristina se bucura de compania Mirunei si se joaca impreuna toata ziua. Vremea sa fie buna sa stam afara toata ziua, ca gasesc ele de joaca. De cand a venit in tara s-a invatat si cu carutele cu cai – “masina lu’ cal” cum a numit-o prima data cand a vazut una (pe camp, undeva intre Bucuresti si Galati). Aduna nucile cazute pe jos, mananca zmeura de la sursa si isi alege singura merele din pom. Papa foarte bine si alearga cat e ziua de lunga.

Azi, ii facuse bunu rezerve de miez de nuca in buzunarul din spate de la pantalonasi. Vine la mine cand mancam miez de nuca: ”Vreau si eu!”

Eu: ”Pai nu mai ai?”

Cristina: ”Ba da! Am nuci in fund!” (si isi pipaie buzunarasul de la pantaloni sa le simta ca inca mai sunt acolo).

Sper sa reusesc sa pun si niste poze la un moment dat. Pana atunci va puteti bucura de ele pe site-ul binecunoscut.