Dupa vacanta

S-a terminat si minivacanta noastra, s-a terminat si vara suedeza si in curand mi se termina si concediul. Ca sa nu ma plictisesc, am reusit sa racesc si azi zac cu febra cu piticele acasa. Zilele trecute nici ele nu s-au simtit prea bine, dar azi par mai vioaie. Vremea in schimb e capricioasa, de dimineata erau 9 grade si maxima din timpul zilei e de 15 grade, nori mai mereu si mai cade cate o ploicica oricand iti e lumea mai draga.

In vacanta a fost tare dragut. Am fost intai la Kolmården – gradina noastra zoologica ”de suflet”. Ne place ca nu sunt doar animale, ci si show-ri cu animale, exista telegondola si, cel mai important, lumea lui Bamse cu toate jucarelele si teatrele ei. Exista si un loc mare de joaca pentru pitici, in caz ca se plictisesc de celelalte atractii.

Noaptea am stat la un hotel din cel mai apropiat orasel, iar a doua zi, dupa micul dejun ne-am urnit din nou spre Bamse. A doua seara am plecat direct de la gradina zoologica spre al doilea punct de interes al excursiei -  la vreo 200 de km distanta. Am innoptat intr-o cabanuta aflata intre case, dar la distanta buna de ele, cu un mic iaz in fata si copacei in jur, care dadeau senzatia ca suntem in padure. Ziua urmatoare ne-am dus la Lumea lui Astrid Lindgren, sa ne intalnim cu Pippi si alte personaje cunoscute. Am vizitat casutele lor, ne-am uitat la teatre, am vazut personajele si ne-am jucat pe oriunde a existat ceva de joaca. Aici ne-am mai intalnit cu niste amici si am bantuit impreuna parcul. Seara am mancat impreuna, am trecut pe la supermarket sa ne cumparam cele necesare pentru ziua urmatoare si am plecat la cabanuta noastra unde am dormit neintorsi. Ultima zi, in acelasi parc, ne-am uitat la alte teatre si ne-am jucat in alte jucarele. Am plecat dupa ora inchiderii, direct spre Stockholm si am ajuns acasa inainte de 10 seara, cu doua pitice vioaie – caci nu au inchis niciun ochi pe drum.

Vorbe

Sara, cu canita cu Olaf in mana: ”Ata tze e?”

Eu: ”Ochi.”

Sara: ”Ata tze e?”

Eu: “Nasturi.”

Sara: “Olaf are nasturi. Eu am pate naturi!” (eu am in spate nasturi! – intr-adevar, era imbracata in rochita cu cirese care are nasturi in spate)

Sara, in masina, uitandu-se la filmulete, videoclipuri, cum face de obicei, ca sa nu i se faca rau mergand cu spatele, pe un ton plangacios: “Oac, oac...nu tiu oac oac!” - incepuse cantecelul cu broscute si ea nu stia sa dea din manute ca in videoclip. Inainte fusese Hjulen på bussen si altele pe care le stie.

Eu: ”Nu ti-e frig Sara?”

Cristina: ”Eu macar am maneca lunga asa mai scurta!”

Cristina facea activitati – lipea diverse forme pe hartie.

Eu: ”Asta e de bebelusi, nu e de tine!”

Cristina: ”Nu! Pentru ca pe mine ma doare mana cand le scot! Pe Sara sigur o doare, deci nu e de bebelusi.”