De ziua mea

Nu am vrut sa o sarbatoresc cu alai. De fapt, eram prea obosita sa ma mai apuc iar de curătenie si de pregatiri. Si pe amicii nostri ii vazusem deja la ziua Cristinei. Planuisem sa nu fac nimic. Sa ma bucur de ziua aia ca de oricare alta. Pana au inceput intrebarile.
Cristina: "Pe cine inviti la ziua ta?"
Eu: "Pe tine, pe Sara si pe tati."
Cristina: "Pai noi suntem deja aici. Din afara casei, ce copii inviti?"
Eu: "Pe nimeni."
Cristina: "Si cine iti canta multi ani trăiască?"
Eu: "Tu cu Sara si cu tati."
Cristina: "Si ce tort o sa ai?"
Eu: "Niciunul."
Cristina: "Si in ce lumanari o sa suflii?"
Eh...si cam asa m-am pus eu duminica seara, tarziu si am facut un cheesecake. Luni am sarbatorit in familie: am facut un gratar, am taiat "tortul", mi s-a cantat si am suflat in lumanari.
Pana a venit SO acasa am apucat sa imi fac si un dus, timp in care Cristina mi-a facut cel mai frumos cadou:  a facut ordine in casa si a scos la iveala florile culese de ea cu o zi inainte, pe ascuns. Le pusese intr-un pahar si le pitise, ca sa fie surpriza. Mi-a facut si o felicitare chiar, pe care am primit-o cu cadoul: un mini IPod pentru alergat, inotat.
Ce petreceri si deranj...asa e cel mai frumos!
Bucuria vine din lucruri mărunte!