Sara vorbareata

Vorbim. Stim cuvinte si invatam mereu altele noi. Ieri pe Skype a invatat sa zica "Tutu". Stie sa zica "unu" si arata cu degetelul. Ii place sa numaram degetelele, ea mi le arata, eu ii zic cate sunt.
La culcare stie procedura: aseara s-a dus in dormitor, a aprins veioza de la telecomanda, a dat drumul la muzica si s-a cocotat (singura) in pat. Apoi a inceput sa strige: "titiiii, titiiii!" E jale mare pana ii dau, jale mare cand nu ii mai dau, ca nu mai functioneaza cu "gata, Sara, mai papi si maine titi". Se lasa mereu cu plans, ma trage de maiou, vrea sa ma dezbrace. In final ne intelegem noi cumva, si vine si baga capul in mine ca sa adoarma. Nu adoarme daca nu sunt acolo, langa ea, sa ma simta, ma tine de mana, sau imi pune mana sa o tin pe ea.
Cand tuseste ma pune sa o bat pe spate, si mai tuseste de cateva ori prefacut.
Stie sa zica multe, "äpple" cu limba scoasa e unul din preferatele mele.
Daca vrea sa ii cant "Klappa händerna" imi zice "bä-bä" o intreb daca vrea sa cantam "bä-bä" si incepe sa bata din palme. "Klappa händerna" inseamna "bate din palme". Eficient, nu?
In rest ma ia de manuta si imi arata. Ii place sa se balaceasca in chiuveta si mai nou sa se spele pe dinti de zeci de ori. Ii place sa pape pasta de dinti.