Ce se mai intampla

Nu am mai facut nimic special in ultima vreme, dar timpul se umple. Saptamana trecuta am mai stat doua zile acasa cu Cristina cu febra. Joi a fost ok, iar de dimineata am fost cu ea la Bvc la controlul de 5 ani. A facut un vaccin, a cantarit-o (17,8 kg), măsurat-o (106 cm), control de vedere. Toate ok. La gradi s-a lasat cu plans, ca Sarei nu ii place niciodata cand plec si o las acolo. In weekend, sambata, am avut o zi primavaratica. Am fost la miniferma de animale de langa casa, unde piticele s-au jucat de minune. Duminica am mers la bazin, dar am ajuns tarzior si am stat doar o ora. Asa ca ieri, marti, ne-am mai dus o data. Am luat fetele de la gradi si am mers cu autobuzul in Vällingby. Ne-am intalnit cu So la intrare. Am crezut ca dupa balaceala vor fi rapuse de oboseala piticele. Nu a fost asa - au adormit pe la 11. Un lucru e sigur insa: au mancat de au rupt dupa balaceala. De cateva zile dorm amândouă cu mine. Nu de alta, dar acum citesc si pentru Sara si sunt aceleasi povesti care ii plac si Cristinei: cu Ia, Ea, Anna, Olo(s-a schimbat, nu mai e Oli).
La noi e lumina din ce in ce mai mult seara, iar piticele tot trag de mine sa mergem la joaca. Dupa gradi, am ramas mereu ultimele in curte, la joaca. Indiferent cat de devreme merg sa le iau, tot ultimele plecam de acolo. Luni, Sara imi arata drumul catre masina de lemn când am ajuns in fata blocului.
Au sosit rochitele de Anna/Elsa pentru petrecerea de ziua Cristinei. Cristina si-a primit si cadoul de la noi, un pic mai devreme: role si cateva jocuri. Sara a primit si ea o olita, dar nu a vrut sa o inaugureze.
(Va urma)