Scoala

Am stat in ultima vreme si am meditat cum sa facem cu scoala cu Cristina. In primul rand, scoala suedeza e destul de prost cotata, materia e lejera si copiii sunt  nestresati. Nu se dau teme pentru acasa, nu se dau calificative pana prin clasa a sasea – a saptea. Noi, veniti de la scoala-teroare din tara si obisnuiti cu “greul”, suntem destul de speriati si derutati. Cum e mai bine? Sa gasim o scoala privata ”mai de soi”, sa o dam la scoala internationala, sa inceapa scoala la 5 ani si jumatate in loc de sase si jumatate cum e normal?

Plus ca sistemul de inscriere e foarte diferit de cel din tara, teoretic, in afara de scolile private nu poti decide la ce scoala sa mearga copilul. Il inscrii la trei scoli si, in functie de cati aplicanti sunt, scoala decide daca te accepta sau nu. Decizia se ia in functie de distanta de acasa pana la scoala, nu exista cozi, iar algoritmul nu e chiar simplu. Sistemul socialist incercand sa faca fericiti cat mai multi oameni, iti ofera loc nu neaparat la cea mai apropiata scoala, ci la una aflata la o distanta acceptabila.

Am stat si am gandit si discutat toate aspectele si am concluzionat ca va incepe o scoala ”normala” in 2017, adica la 6 ani si jumatate, cum incep toti copiii. Apoi vom mai vedea ce si cum, cat de nemultumiti vom fi si ce decizii mai luam.

Poate vom reusi sa ne si mutam pana atunci si vom aplica la scolile din zona respectiva. Intre timp s-a mutat vecinul de sub noi (am reusit!!!) si suntem mai putini stresati de galagie. Din pacate asta nu rezolva si problema spatiului…

Pana incepem scoala insa, incercam sa scapam de “caca”, “pipi”, “bajs” din vocabularul cel mai des folosit.