Adunate

Cand se trezeste noaptea o intreb pe Sara: ”Vrei cremuta la dintisori?”. Daca o dor, imi spune clar ”Da!”, altfel plange mai departe. O intreb daca vrea laptic, nimic, plange mai departe. O intreb daca vrea tzitzi, raspunde tare si suparat: ”Da!” (ceva de genul: ”Ce mai intrebi? Nu stii deja?”)

Sara se descurca minunat cu formele. Pe langa cartea cu magneti si casuta, i-am mai scos si alte jucarii cu forme si e incantata. Am invatat-o saptamana asta sa le bage singurica si rareori incearca gresit. Ba chiar se juca SO cu ea aseara si se prefacea ca baga o forma in locul gresit. A reactionat imediat pitica,  zicand si facand semn cu mana ca ”nuuu”. Alta faza dulce tot la jocul cu forme e cand se intreaba singura unde e locul unde tre’ sa bage forma. Se intreaba singura = face semn din manuta si scoate o un ”m” intrebacios.

Zice ”pa-pa” si pupa zgomotos podul palmei. O stiu de la Cristina dar parca nu e niciodata suficient. De oricate ori ar face asta tot nu ma satur sa ma amuz.

V-am mai zis ca de vorbit, nu prea spune multe, dar arata totul, stie toate ritualurile si obiceiurile noastre. Ii arata lui SO unde sa se aseze la baie, cum sa ii scoata hainutele, unde sa o puna. E delicioasa!

Stie ca sora’sa tre' sa se duca la ea in camera dupa dus (daca deviaza de la traseu, tipa la ea si ii arata camera ei), stie ca SO tre' sa doarma cu Cristina - s-a prefacut odata ca doarme cu noi si a inceput sa tipe/planga si sa ii arate usa si sa ii faca "pa-pa".

Pe langa faptul ca nu mai suporta barbitele, nu prea mai sta nici in scaunelul ei de masa: sta in scaun de oameni mari, doar e si ea un omulet maricel de acum!

Cand se loveste pupam si trece. Dar pana nu pupam e jale mare, vine direct si imi arata unde tre’ sa pup sa treaca. Si trece instantaneu de la pupic.

De cateva zile sare pe loc ca o mingiuta si e tare distractiv, la fel ca si tavalitul pe jos. (cel insotit de zambete si chicoteli zglobii)

In carucior papa sticksuri / mere / clementine – este singurul mod sa o pot pune in carucior cand o iau de la gradi. Si pare si flamanda, ca oricat ar rontai ea pana acasa ca un soricel, acasa tot papa bine.

Arunca cu gheata mai ceva ca Elsa. Cum se enerveaza, manuta gheara se facu si arunca turturi imaginari.

La vorbit, ne descurcam bine cu ”da” si ”neee” (insotit de un dat din degetel). Cristina insa a inceput sa o invete vocalele:

Cristina: ”Sara zi Aaa”

Sara: ”Aaa”

Cristina: ”Sara, zi I”

Sara: ”Iii”

Cristina: ”Sara, zi Uuu”

Sara: ”Ăăă”

Cristina: ”Sara, zi Ooo”

Sara: ”Eee”