In timp ce voi nu
mai stiti ce sa faceti sa va racoriti, noi suntem plouati zilnic. La propriu,
ca in rest nu stam rau deloc. Suntem sanatosi, voiosi, voinici, plini de
energie – invers proportional cu greutatea, si ne bucuram de ultimele zile de
vara.
O sa va povestesc pe scurt ce am facut in ultima perioada.
Ultima saptamana din iulie am stat acasa si cu Cristina si cu Sara. Impropriu
spus “acasa” si “stat”, ca nici nu am stat, nici acasa nu prea am fost. Dar,
ati prins ideea, Cristina nu s-a dus la gradi. Am iesit la joaca pe ici pe
colo, am fost la cumparaturi, iar miercuri am facut o sesiune de shopping in
centru, cu fetele in caruciorul dublu. E foarte comod de mers cu amandoua in
carucior, desi Cristina se da jos cand are chef si mai merge si pe jos, iar
Sara uneori se supara daca ramane singura in carucior. Am descoperit o statie
de metrou unde nu am incaput in lift cu caruciorul dublu (noroc ca vroiam sa intram,
nu sa iesim, asa ca am facut stanga-imprejur si am luat autobuzul). Alt
dezavantaj al caruciorului dublu e ca atunci cand Sara adoarme, Cristina se tot
foieste, ba chiar ii suceste suzeta daca are desenul cu fundul in sus si, de
cele mai multe ori reuseste sa o trezeasca. Ne-am incheiat ziua in Solna, la un
locsor de joaca, asteptand sa termine SO serviciul sa plecam impreuna acasa.
Joi si vineri am fost la Kolmården – un parc zoo foarte
dragut, cu multe animale, jucarele pentru copii si chiar “lumea lui Bamse”,
foarte frumos amenajat la vreo 150 de km de Stockholm. Am fost cu niste amici
si noaptea la un hotel dragut din apropiere. Dimineata ne-am trezit cu o
priveliste minunata – aveam vedere la un lac. Cand ne gandeam ce frumos ar fi sa revenim la hotelul asta cand e vara, am realizat ca era de fapt vara - asa arata vara pe aici! Am papat micul dejun la hotel si
am plecat din nou spre parc. Am avut noroc de vreme buna, desi INMH-ul suedez
(aka SMHI) anuntase ploi – au cam dat-o in bara cu toata prognoza vara asta. Am
vazut show cu delfini, cu pasari, am mers cu telegondola deasupra girafelor, zebrelor,
ursilor, tigrilor si leilor, am vazut camile, elefanti si cate si mai cate.
Ne-am dat in toate trenuletele si borcanele cu miere de la “lumea lui Bamse”,
ne-am jucat si ne-am plimbat cat a fost ziua de lunga. Cand am iesit de la
show-ul cu delfini, mi-a facut cu ochiul o roata de noroc. Eram doar eu cu
Cristina, SO a stat afara cu Sara care adormise in carucior. Mai fusesem cu Cristina la joculete in Gröna Lund –
sa o initiez in lumea jocurilor de noroc, asa ca am zis sa punem si noi un
numar. Cristina a ales 1, eu am completat cu 8 si am jucat pe 18 si…am
castigaaaaaat! Din cele 100 de numere a iesit fix al nostru si am castigat o
cutie mare de ciocolata Marabou (2 kg). Acum ma simt mult mai relaxata, cand o sa fie momentul o sa joc si la loto.
E floare la ureche sa castigi! :)
Ca si in prima zi, am plecat spre casa mult dupa ce se
inchisese parcul. Ne-am gasit cu greu masina si a, plecat spre casa. Am ajuns tarziu, cu Cristina adormita, iar
Sara desi vioaie, destul de obosita dupa drum (a mai furat ea cate un pui de
somn in carucior, dar totusi).
Sambata am ales un program mai pasnic – am fost la padure,
iar duminica ne-am intalnit din nou cu amicii cu care am fost la Kolmården, de
data asta la Junibacken.
Saptamana asta Cristina a inceput gradinita si, cum vremea e
constant capricioasa, ne-am cam tinut pe langa casa. Luni am iesit in spate la
catel sa desenam, iar ieri dupa-amiaza am stat in casa – am facut curatenie
generala.
Azi avem invitati
la cina pe amicii nostri francezi cu care nu ne-am mai vazut de ceva vreme. Nu
ne-am facut inca program de week-end, dar sigur nu vom sta in casa, oricat va
ploua.
Sara face
progrese, care desi nu mai sunt la fel de vizibile ca marele schimbari (gen mersul
in picioare), eu le observ zilnic. Are prosopul ei la baie si, dupa ce o
spal pe maini, se sterge singura. Se urca singura pe scaun la spalat. Cand ii
pun rochita cu Bamse, ii cant si danseaza. Zice “Ba” in loc de Bamse. A invatat de la Cristina sa ne gadile pe talpi
si rade ea inaintea noastra. Tot de la Cristina a invatat sa topaie. Intr-o
dimineata, topaia tinandu-se de perete. A inceput sa tipe la mine – o deranjam
probabil ca ma uitam la ea – apoi imi face semnul cu manutele, ca Elsa cand
arunca gheata – de unde o fi invatat oare?
Cristina: ”Mami, a venit din nou o musca la noi in casa!”
Eu: “Of, scapam noi de ea!”
Cristina: “Scapam cand ne mutam!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu