Dupa o saptamana

Ce am mai facut de cand nu am mai scris: sambata am fost la plaja, duminica am mers la ziua unei amice si ne-am intors acasa seara tarziu, luni a inceput Sara gradinita si eu serviciul.

Duminica a ajuns si bunica si pana acum cred ca s-a acomodat cu viata ”zbuciumata” de aici.

Am pregatit-o pe Sara cu sarg pentru gradinita: sambata trecuta a primit prima inghetata cumparata de-aia in care razbeste gustul de vopsea (era perioada cu dureri de dinti si nu stiam cum sa ii calmez durerile la plaja, cand nu reusea sa adoarma), duminca a papat un carnacior – l-a insfacat de pe masa intr-o clipa de neatentie si nu am mai putut sa i-l iau – l-a papat pe tot! (era asa, cam cat degetul mic). Mi-a spus Cristina ca a vazut-o pe Sara azi mancand inghetata la gradinita.

Gata, s-a terminat saptamana critica: prima saptamana in care Sara a stat singurica la gradi. La inceput nedumirita de ce i se intampla, cand am mers sa o iau mi s-a parut apatica, iar seara rupta de oboseala. Inca din primele zile a fost activa – cel putin asa au zis educatoarele, ca se descurca de minune, se joaca, mananca, doarme. E cel mai mic copil de la gradinita si, cunoscand-o pe Cristina, educatoarele par un pic mai atente. In tot timpul asta a invatat si invata intruna lucruri noi: acum nu mai e doar Cristina “modelul” ei, ci are o gramada de copii de observat si de imitat. Incepe treptat sa danseze (pot sa zic ca incepuse un pic mai devreme, cand am mers odata la masina de lemn a vazut o fata dansand si incerca sa o imite) si sa dea din manute pe cantecelele de la gradinita (”Hjulen på bussen” – ii place sa faca ”sh, sh, sh” cu degetelul la gurita, ”Imse Vimse Spindel”).

Cu Cristina am vorbit din timp ca daca plange Sara la gradi sa mearga ea sa o linisteasca. Mi-au povestit educatoarele ca in primele zile venea la gardul ce desparte grupa mica de grupa mare si le intreba: ”Unde e bebelusul meu?”

Tot nu vorbeste mai mult decat pana acum (in principiu spune doar ”mama”, ”papa”, ”bleah” cuvintele esentiale care ii indeplinesc orice dorinta). Ba mai mult, aratatul cu degetelul functioneaza si noaptea: servea intr-o seara masa de laptic in pat si, cand s-a golit tzitzi s-a oprit din supt si arata cu degetul pe cealalta.

Dupa un august varatic, incepe sa se simta venirea toamnei. Ieri si azi nu mi-am mai permis sa stau in maneca scurta. Ne bucuram ca am avut un pic de vara totusi, chiar daca un pic mai tarziu decat de obicei. In vreo 5 saptamani plecam in concediu si speram sa mai gasim si acolo o farama de vara.

Urmeaza saptamana nr. 2, tineti-ne pumnii!