Week-end linistit

Ne-am trezit sambata dis-de-dimineata, pentru ca asa a vrut cel mic. Usor-usor, ne-am urnit spre Ikea – am remarcat chiar ca la 11:30 eram in masina, dar cand te trezesti la 6:30, 11:30 e miezul zilei! La Ikea, scopul a fost sa mai luam un dulap pentru jucariile Cristinei. De cand  cel mic a devenit activ, am suprimat toate jucariile mici ale Cristinei din living, zona principala de atac a Sarei. Apoi a inceput sa plece la plimbare pe hol si am fost nevoiti sa reevaluam jucariile care pot sta pe hol. Intrucat acolo tinem bucataria Cristinei, nu puteam sa punem totul “sus”. I-am luat ieri un raft pe care l-am montat peste una din comodele din dormitor. E suficient de incapator incat sa tinem acolo jocutelete in cutii, o parte din carti si doua cutii de puzzle-uri amestecate (puzzle-uri care nu au cutii). Apoi, in cele doua cutii de sub patul Cristinei am pus jucariile cu care se mai joaca rar. In camera mai are doua cutii mari suprapuse: in cea de jos, jucarii amestecate, de care isi mai aduce aminte uneori, iar in cea de sus papusi si ursuleti cu care mai doarme din cand in cand. La iesirea din camera, langa bucataria ei sunt alte doua cutii mari de jucarii: in cea de jos ustensilele de bucatarie, legumele, fructele, farfurii, pahare, craticioare si multe alte maruntisuri. In cutia de deasupra i-am pus sortate in cutii carioci, creioane, acuarele, pensule, carti de colorat, caiete si plastilina, ca sa poata avea acces la ele cand doreste si sa si le poata strange usor singura. Masa ei de lucru se afla tot langa camera ei, pe hol, aproape de cutia cu "rechizite". In living avem trei cosuri mari de Ikea (ca cele pentru rufe murdare ale copiilor) pline cu jucarii si multe altele puse prin biblioteca sau pe jos. Sortate in felul asta sunt mult mai usor de ordonat. Incercam pe cat posibil sa evitam contactul Sarei cu jucariile mici ale Cristinei – si asta e din ce in ce mai greu, pentru ca Sara ajunge aproape peste tot. Nu o lasam sa intre in camera Cristinei, tinem usa inchisa in general si, cum prinde usa deschisa se duce cu cea mai mare viteza intr-acolo. De fapt, incercam sa tinem usile inchise la ambele dormitoare, la baie si la dressing, iar pitica e tare trista ca nu are acces acolo si foarte dezamagita cand, odata ajunsa intr-una din locatii, cineva o ia pe sus si o duce inapoi la ”baza” (asa ii numim spatiul amenajat in living cu paturica si pernite pentru ea)

Ne-am intors repejor de la Ikea, am papat si am iesit la joaca. Am mers la leaganele de la tuc-tuc, Sara a dormit, iar restul ne-am bulgarit si ne-am jucat in zapada.

Seara, SO a montat raftul cel nou, iar eu am stat cu fetele. Azi am ordonat jucariile si am mai facut curatel prin casa. Am iesit din nou la joaca, tot la leaganele de la tuc-tuc, dar de data asta cineva mic nu a mai vrut sa doarma, sa vada si ea care e treaba cu zapada. Si a vazut:

Ooo, da, daca nu ati remarcat, are sosete in manute ca mami i-a uitat manusile acasa :)).

Seara am gatit o cina rapida, cartofi la cuptor cu chiftelute (de la Ikea, hi, hi, hi) si salata verde, ne-am mai jucat putin si am culcat fetele. Ne pregatim de maine si de o noua saptamana...cu zapada! (la noi ninge iar!)

O poza din "perioada gripei":

 (Am gasit intr-o zi la Åhlens litere pentru biscuiti, iar Cristina a fost incantata de ele...o zi!)

Zilele cresc simtitor, deja se intuneca aproape de 17. Cand am venit din vacanta insa, impactul a fost mare pentru toata lumea. Cristina a remarcat din prima zi: "Atat de scurta zi a fost azi? Oj, e ciudat!"

Ultima etapa cristineasca: "Tu ai mai vazut asa ceva? Eu nu am mai vazut!" Si se minuneaza asa de orice - absolut orice i se pare ei mai..."altfel".

Etapa anterioara a fost etapa "si apoi?". Ii explicam ca nu o lasam pe Sara sa se joace cu jucarii mici, ca ea le inghite si ajungem la domnul doctor cu ea.

Cristina: "Si apoi?" 

Eu: "Si apoi o sa se uite domnul doctor la ea. "

Cristina: "Si apoi?"

Eu: "Apoi o sa stea la spital."

Cristina: "Si apoi?"

...

Si asa discutam despre orice... trebuia sa ii spun povestea pana la sfarsit, ca altfel se supara.

Etapa de dinaintea celei cu "si apoi" a fost "de ce?" Clasica...

Sara are si ea un tic nou: o miscare din manute, ca la dansurile indiene. Nu stiu daca o dor incheieturile de la mers de-a busilea, dar e tare haioasa cand se opreste si isi misca manutele. Urmariti filmuletele!