SO a fost un pic
mai ocupat in perioada asta si am fost nevoita sa o duc pe Cristina de mai
multe ori la gradi. Deja ma "obisnuisem" cu plansul de la despartire. Desi
vorbeam inainte si ii explicam ca vin tot eu sa o iau ()cand merge SO sa o ia iar e tragedie), ca sta putin la gradi,
papa, face nani-nani, se joaca putin cu copiii si apoi vine mama repede-repede
sa o ia, tot nu o faceam sa nu mai planga cand o lasam la gradi. Ba chiar
discutam acasa, si o rugam sa nu mai planga. Ea: ”Plang!” Mi-o zicea de
dinainte, sa nu am pretentii.
Ieri cand am
ajuns la gradi, grupa ei era afara, au navalit vreo 5 pitici pe mine cand am
intrat pe poarta strigand: ”Cristinaaaaa!”. Imi zisese educatoarea ca e
populara, dar sincer nu mi-am imaginat ce inseamna asta. In fine, intru cu ea
inauntru, ii pun cizmulitele si cand ies, o predau educatoarei. Surpriza:
Cristina o ia de manuta si imi face un “pa-pa” cu zambetul pe buze. Asta dupa ce cu o zi inainte plangea de ii
sarea camesa de pe ea.
Am concluzionat ca fetita mea s-a facut mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu