Asa l-a
intampinat Cristinelul pe Oli la gradi ultimele zile. Nu stiu daca vrea sa il
invete romana sau l-a invatat deja :)
Joi mi-am planificat un drum la Decathlon, dar cum ultimele
planuri de mers pe undeva cu pitica au cam esuat, mi-am amintit ca Decathlonul
s-a remarcat pentru ea prin faptul ca avea un cal in marime naturala la
intrare. Cand i-am zis ca mergem la magazinul cu calul a fost intru totul de
acord, s-a urcat in carucior si am plecat spre tuc-tuc. La Bromma i-am cumparat
mere, banane si capsuni si ne-am continuat drumul cu autobuzul. Am ajuns la
Decathlon (dupa ce am privit toate avioanele ce decolau/aterizau pe Bromma cat
timp am mers de la statia de autobuz la magazin) si, tragedie: calul disparuse!
Am intrat triste si am intrebat primul
angajat ce au facut cu calul de la intrare. Spre bucuria noastra, doar il
mutasera in magazin.
Vineri, cand ne intorceam de la gradinita mai pe ocolite (ca
a descoperit Cristina ca poate sa mai schimbe traseul, facandu-l mai lung un
pic), la parterul unui bloc erau doua fetite cu un iepuras intr-o cusca pe
iarba. M-au intrebat insistent daca vreau sa mangai iepurasul. Le-am zis ca nu,
dar am chemat-o pe Cristina sa il vada mai de aproape (Cristina o luase inainte).
Fetitele insistau ca eu sau Cristina
sa mangaiem iepurasul, le-amintrebat de ce si mi-au zis ca ne costa o coroana
sa mangaiem iepurasul. M-am amuzat teribil, le-am dat o coroana dar le-am zis
ca doar ne uitam la el, nu il mangaiem. Am stat cateva minute acolo – Cristina nu
vroia sa plece de la iepuras, iar fetitele care inca mai insistau sa il
mangaiem, mi-au zis ca daca vreau, imi dau coroana inapoi, ca nu am mangaiat
iepurasul. Am refuzat, bineinteles si am plecat de acolo tare amuzata si
impresionata de corectitudinea celor mici.
Apoi am mers cu pitica prin Vällingby. Dupa ce ne-am plimbat
cu tuc-tuc inainte de inapoi (ca o statie pana in Vällingby nu e suficient
pentru pitica) ne-am oprit in Vällingby. Am cumparat capsuni de la tarabele din
fata metroului si ne-am asezat pe banca sa le mancam. In vremea asta, Cristina
a remarcat multi copii cu baloane. Erau baloane de la Coop, asa ca am plecat la
cumparaturi la Coop, eu convinsa ca cineva da baloane inauntru. Am ajuns la
casa fara niciun balon si am intrebat-o pe tanti de la casa cum putem sa primim
si noi unul. Ne-a redirectionat catre o colega si, dupa ce am asteptat o vreme
nerabdatoare, Cristinelul a primit balon. A mers cu el peste tot si inca il mai
avem acasa.
Ieri am fost la aniversarea unui pitic de 2 anisori, copilul
unor amici francezi. Nu a interactionat f mult cu ceilalti copii, dar spre
sfarsit l-a alergat un pic pe Mael (sarbatoritul) si a mancat coacaze rosii
direct de la tufa (amicii stau la casa si aveau in curte) Am mers cu bicicletele,
iar cand am plecat i-am luat Cristinei o jumatate de paharel de coacaze sa aiba
pe drum. Cand le-a terminat (destul de repede) imi striga sa ne intoarcem sa
mai luam coacaze.
La culcare ii zic Cristinei povestea cu leul (una cu Bamse,
suedeza, dar eu i-o zic in romana) si Scufita Rosie. Cand ajungem la partea cu “Ce
ochi mari ai!” imi explica de fiecare data “Eu am ochi mici”, “Eu am urechi
mici”, “Eu am gurita mica”. Cand ne uitam intr-o zi pe carti, vazand ursul i-am
spus povestea “ursul pacalit de vulpe”. Replica a fost: “Unde e codita Tinei?”
La noi in casa treburile sunt impartite (cel putin asa
sustine Cristina): “Tati face caca, mama face pipi.” Nu stiu in care moment a
inteles ea asta, dar e clar ca e convinsa de asta :)
A venit de la gradi saptamana trecuta cu o replica noua: “Va?
va?” (adica “vad” = ”ce”)
Astazi pare vreme
buna si telul e sa iesim cu bicicletele la plimbare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu