Agia!!!

Acum ceva vreme eram nerabdatoare sa aud primul cuvant al Cristinei, sau primul “mama”... Imi imaginam ca bebelusul ala cuminte, care statea in scaunul de masina in timp ce eu trebaluiam prin casa, dupa ce va mai fi crescut, intr-un moment de concentrare maxima va scoate un suav “ma-ma”. Ma amuza imaginea asta de cate ori o aud tipand prin casa “MA-MA!!!”.

Alte cuvinte nu cred ca vor avea onoarea sa fie rostite prea curand. Ii arat in carte: “Uite Cristina, asta e sarpele!” si il arat cu degetul. Il arata si ea cu degetelul ei: “Agia!!!”. Mai in dreapta e girafa: “Uite Cristina, asta e girafa!” si o arat cu degetul. Ea a inteles; o arata cu degetelul si repeta ce i-am zis: “Agia!!!”. Si cam asa toate animalele si pozele din carti sunt “agia”.

Gradinita merge bine, am trecut peste supararile mele ca duc un copil curat impecabil si iau unul murdarel, cu muci si mancare la nas si mai nou cu iz de gradinita. Exista un miros specific, nu zic ca e urat, dar nici prea placut, tipic gradinitei. Nu inteleg cum in doar o saptamana a ajuns in rand cu ceilalti copii: tuseste, are muci, e murdarica si miroase a gradi.

Ma bucur totusi ca ii place acolo. Si de fapt, cum sa nu ii placa, cand e lasata sa faca tot ce doreste?! Nu ii interzice nimeni sa manance nisip, creta, pietre si mai stiu eu ce. E bucuroasa cand ajungem la copii de dimineata si nu pare sa o deranjeze deloc ca o las singurica acolo. Cand ma duc sa o iau la pranz o gasesc la joaca inauntru, dar cand ma vede vine sa o iau in brate si face ”pa-pa” cu manuta la lume inainte sa le zic eu ”hej då”.

Acasa mai doarme sau nu dupa-amiaza, in functie de cat de mult a dormit la gradi, dar oricum am inceput sa o culcam la 7-8 seara si doarme bustean pana dimineata. Dupa-amiaza se mai joaca prin casa, sau mergem la plimbare. Saptamana asta au scazut temperaturile si pe la noi si nu am mai lasat pitica pe balcon.

Inca o zi si se mai termina o saptamana de gradi!