Discutii cu Cristina

Eu: "Mi-am rupt spatele."
Cristina: A? Ia! (se duce in spatele meu si se uita). Nu s-a rupt!

Cristina topaie haotic, nestiind ce sunete sa mai scoata.
Eu: "Esti dusa cu pluta?"
Cristina: "A? Ce dusa? Care e pluta? Unde e?"

Cristina, rupta de somn dupa o portie buna de joaca pe afara.
SO: "Ti-e somn Cristina?"
Cristina: "Nu, dar dupa ce o sa mananc sandvisul o sa mi se faca."

Cristina: "Sara, de ce nu dormi? Dormi! Nu mai sta asa trezita! Dormi sa cresti si tu mare ca mine."

Expresii cristinesti: "nu descalta-te", "nu schimba-te", "nu las-o", "despaturata", "ma calduresc".

O noua saptamana

…ultima inainte de venirea in tara.

AMR 9 zile, sper ca sunteti pregatiti. Sa va odihniti bine pana venim noi, ca nu se stie cat mai apucati apoi!

Azi a fost o zi ”clasica”: ne-am trezit dis-de-dimineata, ne-am pozat, am dormit, ne-am plimbat, ne-am facut cumparaturile la Ica, am luat-o pe Cristina de la gradi, am gatit, am facut baita si acum avem doi copii la nani-nani!

Sara chiuie intruna si tipa, ii place tare mult sa isi auda vocea.

Sedinta foto de azi:

Si un pic de "arta":

Week-end echilibrat

Am avut un week-end plin. Sambata am trebaluit cu spor de dimineata pana noaptea tarziu. Mi-am scos hainele de toamna-iarna  si beci si le-am dus pe cele de vara. Am reusit sa pregatesc si o geanta cu care vom veni in tara - mai am de facut trei! Si am spalat si vreo patru masini de rufe intre timp. Apoi am fost afara cu piticele – la masina de lemn – iar eu m-am abatut si pe la Ica sa mai fac mici cumparaturi. Am stat multicel la joaca, iar la intoarcere am facut ceva rapid de papa – mbs (mamaliga cu branza si smantana) – si am culcat copiii (am ajuns in casa tarziu, pe la 20:15). Apoi am facut snitele si, in final, o baie mult asteptata.

Dupa atata munca trebuia sa urmeze si distractie: duminica am fost la Skansen. A fost vreme foarte frumoasa si, chiar daca nu am vazut aproape nimic de pe acolo, a fost placut ca am mai schimbat peisajul. Ne-am intalnit si cu amicii nostri romani si am mai socializat.

O poza face cat o mie de cuvinte, nu? O sa va insir acum cateva "mii de cuvinte" de duminica, sa vedeti cum am petrecut.

Vineri

Azi a fost o zi ploioasa si nu m-am incumetat sa scot broscuta afara din casa de dimineata. A trebuit sa gasesc distractie pentru ea in casa, ceea ce am descoperit ca e tare greu. Dupa ce ne-am jucat putin de dimineata si a obosit, a adormit si a urmat o sesiune foto, iar apoi nu am mai gasit cu ce sa o distrez in casa. Am tinut-o langa mine in dormitor in timp ce i-am facut ordine la haine (langa mine insemnand in pat, in scaunelul ei, vorbind cu ea si prezentandu-I diverse jucarii). Degeaba, nu vroia decat sa o tin in brate si o plimb prin casa. Asa ca i-am dat papa, am pus-o in ham si am plecat cu ea mai devreme spre gradinita. La intoarcere a obosit, am pus-o in carucior si a adormit.

Cristina pare ca se distreaza la gradinita. La grupa mare are mai multa libertate. Mi se pare ca suedeza ei se perfectioneaza pe zi ce trece - o aud vorbind cu Oli si cu educatoarele. In romana inca ne mai distram cu termeni stalciti precum “jucariile dezordinate” si “scanu’”.

Ieri cand veneam de la gradi a vazut o fetita micuta care mergea singura. A remarcat-o imediat.

Cristina: “Mami, ai vazut ce mica era?”

Eu: “Da.”

Cristina: “Si stie sa mearga in picioare! Bebele nostru nu stie nimic!”

Eu: ”Cum nimic? Stie sa rada, sa chiuie si invata mereu lucruri noi!”

Cristina: ”Da, dar nu merge si nu stie sa stea in fundulet!”

Piticele ieri:

De azi:

 

Fluturasul nostru:

 

Cristina l-a asteptat pe SO pe canapea, pitita sub patura pana a adormit - am mutat-o la ea in camera in brate. Maine probabil se va trezi dis-de-dimineata. In week-end ne-am planificat sa mergem la Skansen duminica, iar pentru maine avem program de voie. Sigur vom gasi noi ceva de facut, important e sa nu ploua intruna.

Drum lung

Am facut azi timp record de la gradinita pana acasa. Am stat si am mangaiat fiecare frunza, pietricica si betisor, ne-am uitat in toate lazile cu pietris pentru iarna, am admirat catei, pisici si pasarele, ne-am urcat pe calutii de langa Ica samd. Cand ajunsesem in fata la Ica, ne-am intalnit cu vecina de vis-a-vis, care intra sa isi faca aprovizionarea. Noi ne-am continuat drumul in acelasi ritm, am inchis toate portile care ne-au aparut in cale, am cautat melci si urzici si am descoperit cateva ghinde. Cand a trecut vecina cu doua sacose pline de cumparaturi, de-abia traversasem strada de la Ica. Probabil pana am ajuns noi acasa a facut si mancarea. Am mers mai departe cu viteza melcului, dar nu aveam nicio graba, SO s-a scolit azi si a venit tarziu acasa, mancare aveam, Sara era in ham si nu vocifera, iar vremea era frumoasa (vanticel, dar destul de cald, 17-18 grade).
In rest, acasa nu am facut nimic palpitant. De fapt, am realizat ca, desi tot timpul sunt intr-o alergatura, nu se observa ca fac ceva. Programul zilnic include: cumparaturi, gatit, strans vase din masina (cateodata si doua masini pe zi), spalat rufe (nu chiar zilnic, vreo 4 masini pe saptamana) si o continua ordine si curatenie care nu se mentin deloc. La sfarsitul zilei, toate sunt ca in seara precedenta.

V-am zis ce ma enerveaza cel mai tare? Am intocmit o mica lista, pe care o pot completa, ca sigur am uitat multe:
- cei care trantesc cosul de cumparaturi langa caruciorul cu copilul adormit
- masinile care claxoneaza
- cei ce tipa langa carucior
- cand vine posta si eu ii fac poze dormind piticei(eventual mai si suna la usa)
- motocicletele zgomotoase
- cersetorii care zdrangane monedele in pahare (cred ca asta ma enerveaza cel mai tare)
Sunt trei cersetoare in Vällingby: doua sus, la iesirea de la Hemköp si una jos, la iesirea de la Coop (sa nu rateze nimic). Zambesc intruna cand ma vad, mai ales ca au impresia ca astia cu copii mici sunt mai usor de induplecat. Azi m-a si salutat: "Hej, hej! Taxa mica! (zambet larg). Hej då mama!". Incerc sa nu vorbesc pe langa ele, ca sa nu afle ca "sunt de-a lor" (pe asta am auzit-o de la niste tigani care cerseau pe o plaja. Cand au dat de un roman, una din satra s-a fastacit toata, a pus mana la gura emotionata, spunandu-i colegei: "Asta e de-al nostru!". Nu, domnul in cauza nu era deloc de-al lor!)
La Ica s-a pripasit o alta cersetoare. O vad de cateva zile intruna acolo desculta si cu o punga mare Desigual in spate. Ieri a venit un nene si i-a dat o pereche de adidasi nou-nouti. Azi tot desculta era. Vad oameni milosi care ii dau banuti - chiar mai multicei, bancnote. Bancnotele le baga in san, nu le tine in pahar. In pahar stau vreo 5-7 monede - eventual de o coroana - care zdrangane bine. Nu cred ca vor disparea prea curand din zona.

Am deviat de la subiect... Am si niste poze de azi (cu subiectul nostru):

Si de ieri, pregatita de mers la gradi sa o luam pe surioara:

La baita:

Si cofetareasa noastra:

Luni – zi lunga

Week-end-ul a fost foarte trist. A plouat intruna si, dupa ce sambata ne-am impartit in doua echipe – cea activa a fost la joaca la muzeul cu Pippi, cea pasiva a ramas acasa si s-a ocupat de treburile casnice – duminica am iesit doar la masina de lemn si asta foarte tarziu.

Azi a fost vreme frumoasa, dar dupa ce te arzi suflii si in iaurt, asa ca am iesit cu Sara pe afara de dimineata cu un pic de teama de ploaie/vant. Nu sunt asa de stresata pentru mine, ci pentru ca cea mica nu prea mai sta in carucior daca e odihnita, vrea doar in ham, ca sa vada tot ce se petrece in jur. Si daca e ploaie se uda, iar daca e vant are ochisorii inlacrimati toata ziua urmatoare. In fine, nu a fost cazul azi – ne-am facut linistite turul Vällingby-ului, apoi am venit acasa, a papat si am plecat sa o luam pe Cristina. Avantajul zilelor cand facem o ora de la gradinita acasa este ca trece timpul mai repede pana vine SO. Azi insa, pitica avea nevoie la baie si am venit in graba mare acasa.

Sara este foarte activa. De cand am venit acasa si pana a ajuns SO (20:30), a dormit doar doua reprie de somn, de maxim 30 de minute in total. E adevarat ca nu reusesc sa o fac pe Cristina sa vorbeasca mai incet cand doarme ea, sau sa nu tropaie sau sa tranteasca lucruri. Dar cred ca e si perioada de mare curiozitate, sta cu ochii mari cat cepele si vrea sa fie plimbata prin casa, nu ii place sa stea intr-un loc. Rade mult, mai nou chiuie si isi mananca manutele.

Ce mai zice Cristina:

Cristina: “Stii mami, eu am un papagal in burtica. O sa iasa luni. Dar nu trebuie sa merg la domnu’ doctor cand iese.”

Eu: ”Azi e luni.”

Cristina: ”Lunea cealalta.”

Eu: ”A, lunea viitoare!”

Cristina: ”Nu, maine!”

Eu: ”Maine e marti. Stii ce urmeaza dupa marti?”

Cristina ”Sambata!”

Eu: ”Nu, urmeaza miercuri. Stii ce urmeaza dupa miercuri?”

Cristina ”Sambata!”

Eu: ”Nu, urmeaza joi. Stii ce urmeaza dupa joi?”

Cristina ”Sambata!”

Eu: ”Nu, urmeaza vineri. Stii ce urmeaza dupa vineri?”

Cristina ”Sambata!”

Sambata e ziua de inghetata, ar face orice sa vina mai repede sambata! Am promovat la rangul de ”zile de mancat inghetata” si zilele de nastere, aniversarile si vacanta. Intr-o zi imi zice: ”Stii, azi e ziua purcelusului meu!” (Stiti ce tintea, nu?)

Astazi ne jucam ceva la masuta ei, eu fiind cam imobila – cu Sara in ham. Imi zice: ”Daca vrei camera aia (foto) tu imi zici mie si eu iti zic ca nu e voie aia si ti-o dau pe a mea!”

Fusese la baie, isi udase parul si si-a dat bretonul pe spate: ”M-am facut foarte frumoasa...vezi ce de frumoasa m-am facut?”

Suzetica Sarei ramasese pe paturica pe jos, in timp ce Cristina topaia prin zona. Am rugat-o sa o puna in scaunelul Sarei (sa nu calce pe ea). A luat-o si tarat-o pe covor pana la scaunel, ea mergand de-a busilea. Well…tot la fiert a ajuns.

Mai vechi:

Ii zice Sarei: ”Ce burta maaaare ai! E un bebelus aici in burta?”

Catre mine: ”Stii mami, eu sunt iubita ta si Sara e iubita lu' tati!”

100 de zile

Am fost joi cu Sara la serviciu. Am mers cu SO cu masina pana la el la serviciu, iar apoi am mai luat un autobuz pana in centru. Sara a fost foarte linistita. A dormit tot timpul cat am stat la fika (pauza de cafea), apoi s-a trezit, i-am dat sa pape si i-am schimbat pampersul (care mai nou e Libero) si am plecat in Fridhemsplan, unde aveam intalnire la pranz cu sefa mea. Am ajuns mai devreme si ne-am mai plimbat un pic prin zona. Intre timp Sara a adormit din nou si a dormit tot pranzul. Ba s-a trezit tocmai acasa, cand i-am dat papa si am plecat sa o luam pe Cristina de la gradi.

Noaptea de joi spre vineri si vineri toata ziua am avut un bebelus plangacios. Plangacios la maxim! Adica nu statea decat in brate, plangea cum o lasam in scaunel sau in leganus, desi era mancata, odihnita, cu pampersul schimbat si avea si entertainment. M-am gandit la tot si la toate: ca a racit, ca a luat cine stie ce viroza intrand in contact cu mai multa lume – colegii de serviciu, plus copiii de la gradinita pe care ii intalnim zilnic – ca o doare ceva (am incercat sa imi amintesc daca am mancat eu ceva suspect si am pipait-o peste tot) – nu am ajuns la nicio concluzie. I-am verificat temperatura regulat, am asteptat sa faca mucisori sau sa dea vreun semn ca o doare ceva.

Azi pare mai bine si dupa toate variantele analizate, cred ca a durut-o burtica pentru ca am baut eu mai mult lapte miercuri - singura explicatie plauzibila.

Din pacate, s-a intamplat tocmai ieri, zi de sarbatoare, cand pitica a implinit…100 de zile!!!

Nu am reusit sa ii fac poze "festive" pentru ca a fost un bebelus plangacios, dar tort am avut (chiar unul foarte bun, de lamaie):

 

Azi am reusit sa ii urnesc pe SO cu Cristina la Junibacken la joaca si am ramas cu Sara sa facem curat, cumparaturi, mancare si ce mai e nevoie. Afara e innorat si ploua, o ploaie tomnatica ce nu pare sa se opreasca prea curand. 

De azi: