Aproape 1 anisor

Nu am mai reusit sa va povestesc despre progresele Sarei nimic si nici poze/filme nu prea am mai facut. O sa le observati singuri in cateva zile, dar incerc sa le notez si aici sa avem ce citi peste ani si ani :).

Dintisori are tot doi, dar ascutiti bine. A ros capul primei sticlute de apa de incepuse sa curga apa din ea. I-am luat alta acum – sa vedem cat rezista. A fost amuzant ca, fiind ultima modelul asta din magazin, nu am avut de ales culoarea. Am luat o sticluta albastra, desi nu prea obisnuiesc sa ii iau chestii albastre – cel mult verzi. Eh, la o sticluta de apa am zis ca nu conteaza, dar, cand a zarit-o ”politia” a clasat-o rapid: ”sticluta albastra, de Elsa!”. Nu imi trecuse prin cap ca ”albastrul” e ”ocupat”.

Sara zice ”mama”. Asa de des si asa de frumos, ca iti vine sa o pupi toata cand o auzi. ”M”-urile apasate, ”a”-urile clare, frecventa potrivita, volum perfect!

Cand se supara insa, tipa de asurzeste lumea din jur. SO sta cu dopuri de urechi in asemenea momente si tot se vaita ca ii sparge timpanul.

La baie nu mai sta demult in fundulet. Se tot ridica si arunca jucariile pe jos, iar apoi tipa dupa ele.

Invata extrem de repede: stie sa faca precum indienii, pupa zgomotos, bate palma. La culcare, se duce intruna la marginea patutului, se apleaca sa se uite pe geam la vecini si rade. Probabil se intreaba si ea, precum surioara mai mare: ”Mami, oamenii aia de ce se uita tot timpul, tot timpul la televizor?”

Mai nou, pupa si peretele de langa patut si se supara ca se loveste la nasuc de el. Arunca in continuare jucariile din patut. In ultima vreme, cand se ducea la marginea patutului, ii luam suzeta sa nu o arunce si sa ma duc intruna sa o caut pe intuneric sa i-o aduc – stiam ca o va arunca. Acum cand se indreapta spre marginea patutului o preda singura: mi-o intinde si apoi se duce. Daca uita sa mi-o dea, intind mana si mi-o pune in mana. Daca nu mi-o da si nici nu intind mana dupa ea, odata ajunsa cu ea la marginea patutului o arunca si se amuza copios ca a reusit!

Azi a pupat si masina de spalat rufe :). Cu ea langa mine, intind un stativ de rufe cat altii trei: pentru ca, cu un pitic ce trage rufele de pe stativ, intind fiecare hainuta de vreo trei ori.

Incearca sa se imbrace singura cu fesul si sosetele, iar body-urile si le pune tot in cap.

Azi am fost la clinica la controlul de 1 an. A facut si o portie de vaccinari (in ambele picioare) si a si masurat-o/cantarit-o. La vaccin nu a plans decat putin de data asta. Masuratorile au iesit asa:

Greutate: 9,300 kg

Lungime: 75,4 cm

Circumferinta capului: 46,4 cm

Concluzia a fost ca e perfect normala si isi urmeaza curba ei de dezvoltare. 

De azi:

 

 

Din ultima perioada:

Focul de Valborg (de la masina de lemn, bineinteles!):

In masina:

Primul mers al Sarei cu "bicicleta":

Ieri la masina de lemn:

La plimbare cu Sara:

O greseala si te-ai ars!

Nu am reusit sa iesim cu Cristina la joaca duminica si i-am promis ca o duc eu luni. Am luat-o de la gradi cu trotineta si am plecat spre masina de lemn. Pe drum, am sunat-o si pe mama Aliciei sa ne intalnim la joaca. Ne-am mai oprit un pic si la un alt loc de joaca, sa mai incercam si alte leagane si tobogane, sa vedem daca sunt mai bine unse, daca aluneca mai bine, iar apoi am ajuns la binecunoscuta masina de lemn, unde am stat vreo trei ore si mai bine. Toate bune si frumoase, am plecat acasa impreuna cu Alicia, iar cand ne-am despartit, Cristina a mai vrut un pic si in spate, la catel. Am trecut si pe acolo, Sara era deja plictisita, vocifera in carucior. In final am convins-o pe Cristina sa mergem acasa. La intrarea in bloc avem un ritual: eu trebuie sa inchid ochii, Cristina baga codul, deschide usa si ne invita pe rand sa ne uitam: ”Uite balconule, uite soare, uite frunze, uite mami, uite Sara”. Daca deschid ochii inainte sa imi zica ea, inchide usa si o luam de la capat. Nu am voie sa intru cu caruciorul pana nu se uita si Sara (uneori ia ceva timp...). Apoi trebuie sa inchid iar ochii, Cristina apasa butonul de la lift si incepe: ”Uite usa, uite scari, uite mami, uite Sara.” In lift apasa destul de repede butonul 4, doar ca luni nu stiu din ce cauza, nu se grabea sa il apese. Se inchisese usa la lift si noi stateam acolo, uitandu-ne la butoane. La un moment dat, liftul a plecat, chemat de altcineva. Atunci am apasat eu butonul 4, ca sa nu ne mai oprim si la alt etaj. Tragedie! A inceput jalea, si asa am intrat in casa. Ce conteaza ca induri 4 ore de joaca, daca apesi butonul din lift???

Marti am fost din nou la masina de lemn. De data asta fara Alicia. Dupa vreo trei ore, am reusit sa o conving sa mergem acasa. Cu greu, foarte greu am luat-o de la leagane, tobogane, mai vroia un pic si aici, un pic si acolo, si hai si la balansoar un picut... Ne-am urnit in final si, pentru ca am refuzat sa merg cu caruciorul pe maidane – regula e sa merg cu caruciorul fix dupa trotineta ei, deloc mai in dreapta, stanga sau Doamne-fereste in fata ei – am fost trecuta pe lista neagra din nou!

Ieri nu am mai mers la joaca pentru ca era tare frig, batea un vant rece si cerul era intunecat de nori grosi cenusii. Bine am facut, pentru ca a batut un vant puternic toata ziua si mai tarziu a si plouat.

Sa vedem azi din ce cauza voi ajunge pe lista neagra!

Din Vällingby Centrum:

Update: Bila neagra de astazi am primit-o pentru ca am calcat cu caruciorul batul de vreo doi metri pe care il tara Cristina spre casa si pe care trebuia sa il urmez cu sfintenie... doar ca l-am urmat prea aproape.

Au innebunit ciresii

Gata, oficial, a venit primavara si pe aici! Au inflorit toti ciresii din Kungsträdgården si s-a umplut orasul de flori si verdeata!

Sara a dormit pana la 10 sambata -  ceea ce se intampla extrem de rar. Duminica insa, a fost matinala si am fost nevoita sa ies cu ea la plimbare ca sa ii lasam pe ceilalti sa doarma. Sambata am fost la Pippi, ca asa a vrut Cristina. Sara a adormit fix inainte sa ajungem, asa ca eu am ramas cu ea afara ca sa doarma. Bineinteles, asa cum se intampla de obicei, cand vrei sa se trezeasca, doarme bustean. Am fost nevoita sa o trezesc ca sa intram inainte sa se inchida muzeul, ca sa ii dau papa – afara era cumplit de frig si batea un vant...

Dupa joaca, am mers la ciresii din centru, plini de flori – o nebunie. Ne-am oprit si am mancat prin Gamla Stan inainte sa luam metroul spre casa si asa am incheiat ziua.

Duminica, dupa cum ziceam, am iesit cu Sara pe afara dis-de-dimineata. Am fost si am cumparat paine proaspata si croissante, capsuni si banane, iaurt si suc pentru un mic dejun copios de week-end. Am facut doua "treburi bune" (dupa cum zice Cristina): am facut curat in camera Cristinei – pe care credeam ca nu reusesc sa o mai aduc la starea initiala, la ce dezastru era - si am cumparat floricele pe care le-am pus in jardiniera, pe balcon (acum, balconul e gata de joaca). Pentru pranz, am gatit canelloni cu Cristina – e felul ei preferat de gatit.

Luni a fost o zi lunga. De dimineata am spalat pentru Cristina, am mers cu Sara si am facut cumparaturi, iar dupa ce am luat-o pe Cristina de la gradi ne-am dus direct la masina de lemn, la joaca. Ne-am intors acasa pe la 18, i-am facut baita Cristinei, am bagat niste somon la cuptor si am fiert niste cartofi noi, am facut repede o salata si, pana a fost gata Cristina de masa (mai dureaza pana se imbraca, pentru ca isi gaseste mereu de joaca la ea in camera) toate erau gata. SO a ajuns tarziu acasa, ca a fost la cursul de suedeza.

Azi s-a trezit din nou mai tarziu Sara (devine obicei?) aproape de 10 si eu am profitat si am stans vasele, rufele Cristinei si am bagat la spalat pentru bebe. Dupa ce a papat am iesit la plimbare pe la gradini si, inainte sa ajungem acasa a adormit. Ne pregatim sa plecam dupa Cristina si urmeaza probabil o dupa-amiaza de joaca. Diseara gatim spaghete – felul preferat (de papat, nu de gatit) al Cristinei.

De saptamana trecuta:

 

 

Din week-end (inclusiv vineri seara):