Dintisorul nr. 2, scaunul si canita

Ca multe s-au mai adunat de spus de cand nu v-am mai povestit aici...
Am omis sa va anunt pana acum ca, oficial, bebe Cristina nu mai doarme cocotata pe pernita! Si asta inca de la inceputul saptamanii trecute. De cand cu diversificarea varsa mai putin si, am considerat ca nu mai e nevoie sa doarma „la inaltime”. Ba, mai mult, de saptamana asta am invatat-o sa mai doarma si pe o parte, ca sa nu se mai turteasca al ei capsor :).
Oricum, cea mai importanta noutate este ca a aparut al doilea dintisor! De ieri, 4 noiembrie (sau cel putin atunci l-am remarcat noi) Cristinelul are doi dintisori in fata, jos, unul langa celalalt. Si asa se explica (sau asa ne place noua sa credem) noptile in care se trezeste tipand, mesele dese din timpul noptii sau perioadele de plangaceala.
Si, la fix a venit si cadoul pentru al doilea dintisor: scaunul! Suntem incantati de el, are 3 pozitii de fixat bebelusul mai drept (vertical) sau mai pe spate si sapte pozitii pentru modificat inaltimea (scaunului). Are tavita pe care mananca bebe si o jucarie de ros. Materialul se curata usor (sper), iar Cristinei pare ca ii place foarte mult sa stea in el.

Azi a papat prima ei masa in scaunel si, trebuia sa fie ceva special: piure de avocado. L-a devorat fara suflare piticuta. Maine mai facem o portie, iar saptamana viitoare intentionez sa ii prepar piure de dovleac si de mango, iar mai apoi piure de porumb si...ideile pot continua :). Ieri a primit si prima portie de banana „gatita” impreuna cu un mar sub forma de piure.
Astazi a venit si prima canita a Cristinei! E frumusica foc, rosie, cu Mickey Mouse si Minnie, de maxim 150 ml, are doua toarte si supapa anti-curgere. I-am dat deja sa bea din ea 50 ml de laptic, de test. Ii place sa o tina cu manutele (e bine ca are doua toarte!: )), a inteles ca trebuie bagata in gura, dar mai are de invatat ca trebuie ridicata ca sa curga ceva cand trage ea.

Azi ne-am trezit dis-de-dimineata - ca a noastra colega de camera se comporta ca un ceas desteptator – dar am reusit sa o ignoram, sa mai dormim chinuit un pic si ne-am ridicat din pat mai tarzior. Am mancat pe rand, am mai stat pe la calculatoare in timp ce piticuta si-a facut programul de joaca, iar cand ne-am decis sa iesim afara era deja 14 si incepea sa se intunece, fiind si innorat. Ne-am plimbat prin cartierul de case din apropiere, admirand si comentand fiecare casuta in parte,in timp ce Cristinelul a tras un pui de somn.
Ne-am intors in casa pe la 16:30 si de atunci ne facem de lucru – treburi marunte. In curand mergem la baita si... s-a dus si ziua de azi!

Ca doua picaturi

Miercuri, prin cartier:

Alte zile, alte poze

Luni, la shopping, ca fetele:

Marti, de la Outlet la Ikea, noi am mers pe jos (SO cu masina):

Miercuri, spre Vällingby:

Miercuri, peisaj tomnatic:


Joi. Desi toamna, iarba e inca de un verde crud:

La foc continuu

Nu cred sa mai reusesc vreodata sa povestesc amanuntit ce mai facem noi. Asta pentru ca facem atat de multe, incat nu mai am timp de scris.
O zi normala arata in mare cam asa:
Ne trezim la 7, maxim 8 cand Cristina vocifereaza vioaie, bucuroasa ca a inceput o noua zi si cere – pe tonalitati inalte - sa fie dusa la jucarii in living. Cam acum e momentul pentru gatit supica, pentru ca e si SO acasa, si sta el cu piticuta cat timp curat eu zarzavatul pentru supa.
Dupa ce pleaca SO la serviciu, intru eu in tura. In prima faza ne jucam. Pe la 10 deja i se face somn, se freaca la ochisori si nu prea mai are stare. O pun pe salteluta (tot in living, pe jos) si o culc. Nu este usor, pentru ca oricat de obosita e, nu ii vine sa renunte la jucarii si sa adoarma. Somnul asta nu dureaza niciodata mai mult de 30 de minute, dar pare suficient pentru micuta sa se reincarce cu forte proaspete.
Cand se trezeste ii pasez supa si apoi mananca. Iesim afara imediat dupa masa si stam cam doua ore. Ne intoarcem in casa in jur de 14:30 si o mai las sa se joace un pic, pana incepe maraiala. Atunci ii pasez un mar (o sa il schimb curand cu alte fructe, sa mai variem) pe care il mananca pe nerasuflate. Mai papa si niste laptic dupa el si incepe din nou joaca. Dupa 16 incepe sa oboseasca. Demaram iar procedura ”adormirea pe salteluta” care dureaza mai mult sau mai putin, in functie de cat de obosita e. Cel putin acum doarme un pic mai mult – cam o ora. Dezavantajul e ca nu pot face mai nimic in timpul asta, sa nu o trezesc. Ba uneori fura somnul asta cat suntem pe afara, asa ca nu imi pot planifica sa fac ceva.
Se trezeste si incepe din nou joaca.
Intre timp ajunge si SO acasa. Ii pregatesc Cristinei masa de seara – un soi de orez cu lapte (praf). Mai papa si un pic de laptic dupa el si apoi iar distractie! Cateodata e prea obosita sau prea rasfatata sa stea singura in fundulet si o mai plimbam prin casa, o mai distram cum putem. De cele mai multe ori vrea sa fie cineva langa ea cand se joaca. Nici noi nu prea o lasam singurica la jucarii, ca poate usor sa se loveasca sau sa cada.
La 21 facem baita, iar apoi papa doar laptic si se culca. Problema e ca se trezeste cam la 3-4 ore sa manance noaptea – si nu prea stim cum sa scapam de asta. O sa incerc sa ii dau orezul cu lapte dupa baita... poate tine mai bine de foame.
Si cam asa trec zilele noastre...
Luni insa am fost la plimbare in Solna Centrum, am luat pranzul cu SO si apoi ne-am plimbat prin magazine (si-a gasit SO geaca). Marti si miercuri au fost si ele zile “speciale”, pentru ca SO a avut vacanta. Marti am fost la Outlet si apoi la Ikea – ne-am incheiat pentru moment lista de cumparaturi pentru casa. Miercuri am fost la supermarket, dupa-amiaza am facut curatenie in casa, iar seara am gatit – somon la cuptor.
Azi am avut program standard - descris mai sus. Probabil si maine va fi la fel.
Nu avem inca planuri de week-end. Vremea este inca blanda – 10 grade constant, zi sau noapte. Nici ploi nu prea au fost. S-a terminat octombrie – luna pe care suedezii o urasc, considerand-o cea mai deprimanta. In noiembrie deja miroase a Craciun. Azi in Vällingby era deja instalat bradul si multi muncitori lucrau la impodobirea cladirilor din centru.
Spre sfarsitul lunii o sa incepem si noi pregatirile pentru primul Craciun in Suedia.

O zi, o poza

Joi, la plimbare:

Vineri, prin cartier:

Sambata, in parcare:

Duminica, la lift:

Saptamana 1 dupa vacanta

A trecut rapid prima saptamana de la intoarcerea din vacanta. Vremea pare relativ stabila, cu temperaturi de pana la 10 grade ziua, iar noaptea nu au scazut sub 4 grade, uneori vant alteori ploaie... Frunzele sunt deja mai multe pe jos decat in copaci.
Suntem in plin proces de diversificare si incep deja sa apara mici probleme. Supa, pe care pana acum o manca mereu cu mare pofta, a inceput sa fie refuzata dupa ce a dat de gustul marului. Saptamana asta o sa reintroducem cerealele, la care am renuntat cand piticuta s-a constipat (pentru prima data! :)). Am tot citit in ultima vreme despre diversificare si sunt convinsa ca si aici e valabila zicerea aia „cate bordeie atatea obiceie”. Toata lumea are o reteta proprie, cele mai multe articole se bat cap in cap, asa ca am renuntat sa caut „solutia perfecta”. Voi face asa cum ii merge Cristinelului mai bine si trebuie sa o scoatem noi la capat... ca la varsta de 1 anisor sa fie in stare sa manance chiftelutele de la gradi.
Asa cum pomeneam in postul anterior, joi am fost la control cu piticuta. A fost din nou masurata si cantarita (7345 g, 66.2 cm lungime si 43.4 cm circumferinta capului) si apoi verificata de un doctor. Este un pic sub media suedezilor la inaltime si greutate, dar nu ne deranjeaza asta deloc. Moasa a avut grija sa ma bata la cap sa ii introduc cat mai multe mese „non-lapte”. Ba chiar mi-a recomandat sa ii dau sa roada niste „cartoane” – le stiti, cartoanele traditionale suedeze, inlocuiesc painea. Nu mai zic ca nu sunt speciale pentru bebelusi - le-am gasit la gramada cu toate celelalte si bineinteles contin sare. Si...cum sa ii dam noi broscutei sa roada cartoane cu singurul ei dintisor? Am ignorat-o si de data asta pe moasa. La verificarile doctoritei a fost totul OK.
Piticuta noastra si-a facut program. Doarme ziua in doua reprize, un pic inainte de pranz si vreo ora, o ora si jumatate pe la 5 dupa-amiaza. Adoarme imediat dupa masa de seara de dupa baita – cam la 22, dar nu ne iarta dimineata si la 7, maxim 8 face galagie ca nu mai vrea sa stea in patut. O duc in living, o asez cu toate jucariile in jur si incep sa ii pregatesc supa. Inainte de lapticul de dimineata bea niste suc de mar – care ii place la nebunie. Apoi aproape de 12 ii dau supa, cu laptic la desert. In general dupa masa de pranz iesim la plimbare. Daca iesim mai tarziu, isi face somnul de dupa-amiaza in carut. Seara va primi cereale si apoi, bineinteles, laptic.
Sambata am fost la Ikea si am sarbatorit cele 200 de zile implinite de Cristinelul. I-am cumparat propriul ei dulap/sifonier. Cred ca la 200 de zile esti suficient de mare incat sa ai un dulap de 236 cm inaltime, 1 m latime si 58 cm adancime, nu? Si l-am carat (in cutii bineinteles) pe masina. Am folosit pentru prima data barele de prindere, dar am ratat ocazia sa fac o poza... Eram prea stresati cu transportul si apoi cu caratul lui acasa. SO l-a montat aseara, iar azi deja i-am aranjat majoritatea lucrurilor in el. I-am mai luat si o cutie de carton pentru jucarii, o jucarie :D si protectie de parchet de pus sub scaunul ei – pe care l-am comandat de pe Internet si care e deja pe drum.
Daca ieri a fost o zi superba de toamna, insorita si calduroasa, azi a plouat un piculet de dimineata, iar cand am iesit noi la plimbare in cartier, dupa pranz era urat si innorat. Eram destul de obositi de ieri, asa ca am iesit doar prin Vällingby – SO fiind in cautare de geaca. El nu si-a gasit nimic sa ii placa, dar nu ne-am intors cu mana goala acasa, ca i-am cumparat celei mici salopeta de iarna. Sunt foarte incantata ca am gasit ceva cum vroiam – captuseala de polar si fas grosut pe deasupra. Cred ca erau aparute ieri sau azi, ca eu i-am cautat toata saptamana si nu le-am mai vazut. Am scapat si de grija asta, acum poate sa ninga!
V-am zis ca au aparut produsele specifice Craciunului prin toate magazinele, dar sigur nu v-am zis ca am vazut intr-un balcon dintr-un bloc vecin un brad de Craciun! Neimpodobit inca...dar sunt curioasa daca rezista.
Saptamana asta SO e liber marti si miercuri – vom fi ca in vacanta :). Maine vom iesi la plimbare prin Solna si ne vom intalni cu el la pranz.
Sa vina o saptamana linistita, Doamne-ajuta!

Revenire

Ne-am intors pe taramurile nordice dupa cea mai lunga vacanta din ultima vreme petrecuta in tara (5 saptamani!). A fost un concediu pe cinste – multumim bunicilor si matusicii/unchiuletului pentru ajutorul cu bebele, cat si pentru ca ne-au privat de toate treburile casnice in aceasta perioada.
Avem un bebe botezat si incarcat cu forte proaspete pentru o noua etapa de viata.
Am ajuns in Suedia duminica noaptea – pe la 12. Zborurile au fost linistite, Cristina a dormit in primul avion si s-a jucat in al doilea – nu s-a lasat nici de data asta cu plans. Duminica noaptea a fost plangacioasa, poate din cauza dintisorilor, a locurilor noi pentru ea (presupun ca le-a uitat intre timp), sau poate ii lipsea Miruna (degeaba stateam eu langa ea sa o mangai si sa ii vorbesc... singurul lucru care a facut-o sa inceteze din plans si sa ciuleasca urechile a fost “c’ aia?” spus de SO in coltul celalalt al camerei).
Cele doua verisoare s-au inteles de minune cele trei saptamani petrecute la Gaesti. Cristina era fascinata de cate stia Miruna sa faca si cum intra pe usa statea numai cu ochii pe ea, i se lumina fata cum o vedea si se intindea sa o atinga cand se apropia mai tare de ea. Cu siguranta i-a simtit lipsa cand a ajuns aici.
Asadar, prima noapte a fost destul de agitata. Cristinelul a plans in cateva reprize si a dormit foarte putin – de la 1 la 5 si inca un pic intre 5 si 7. La 7 eram toti in picioare. SO se pregatea de plecat la serviciu, iar eu i-am pregatit supica celei mici. Ne-a prins tare bine pachetelul cu legume eco de Gaesti, ca nu aveam niciun chef sa ies la prima ora la cumparaturi.
Noptile urmatoare – luni si marti – au fost nesperat de linistite. Cristina s-a culcat la 9-10 dupa baita, iar masa urmatoare a cerut-o tocmai la 4-5 dimineata. Doamne-ajuta, s-o tina tot asa! Si zilele au fost mai linistite. Ne-am instalat ”tabara” pe covorul cel nou din sufragerie (buna achizitie!) si sta acolo cu jucariile toata ziulica. O las sa si doarma acolo (stau langa ea, bineinteles, cateodata dorm cu ea :D). I-am pus o salteluta de patut sa nu ii fie prea tare si doarme neintoarsa. Am remarcat ca de cand am venit a dormit cam 3 ore adunate in cursul zilei, in doua reprize, dimineata si dupa-amiaza.
Luni si-a primit si tunsoarea promisa. Nu am reusit sa o tund mai strengareste, ca eram destul de stresati cu foarfeca in preajma ei, dar e draguta oricum, nu-i asa?:)

Suedia este in trecerea intre toamna si iarna. Nu au cazut toate frunzele din copaci, iarba este inca de un verde intens, iar paleta de culori contine toate nuantele de la verde crud la galben pai si de la galben pai la rosu tipator. Temperatura nu variaza foarte tare (cel putin pana acum), noaptea sunt 4-6 grade, iar ziua in jur de 8. Maxima pe care am vazut-o in cursul zilei a fost de 11 grade. Am iesit zilnic cu Cristina la plimbare si pare ca aerul rece ii prieste – adoarme adesea pe afara. Luni i-am luat caciula mai groasa si manusi, iar acum sunt in cautare de fularas.
De cand am aterizat aici ne-am amintit ce aproape sunt sarbatorile de iarna. Podoabele de Craciun au umplut deja magazinele si pe alocuri sunt deja montate instalatii de luminite. Si pentru ca se intuneca devreme (cam pe la 17), au rasarit deja traditionalele veioze pe la geamuri.
Reluarea vechilor activitati am inceput-o inca de luni: desfacut bagaje, spalat pentru bebe, facut supa pentru bebe, supa de pui pentru noi, mers la cumparaturi. Marti am continuat: spalat pentru bebe, gatit pentru noi (cartofi si pui cu smantana la cuptor – poate o sa va dau si reteta la un moment dat, ca a fost rapid si bun), plimbat bebe.
Maine merg cu Cristinelul la controlul de 6 luni la doctor. Inca mai sunt o gramada de aranjat prin casa, dar bebelina solicita mai multa atentie acum si nu ne mai permite sa facem prea multe cand e ea treaza. Asadar, orice altceva poate astepta!

News

Dupa o pauza atat de lunga, imi e foarte greu sa revin cu un post nou. S-au intamplat foarte multe, nici nu le-am mai tinut socoteala: Cristinelul e botezata, si-a cunoscut toti bunicii si s-a plimbat deja prin Bucuresti, Galati si Gaesti. Se acomodeaza destul de repede cu locurile noi si ma bucur ca schimbarile nu ii afecteaza programul. Poate o sa apuc sa scriu mai pe larg despre ce s-a petrecut pana acum, dar deocamdata ma voi rezuma la ce e nou in comportamentul micutei. Este incantata sa o urmareasca pe Miruna in tot ce face si se intinde catre ea de cate ori este in preajma. Usurel, usurel sta in in fundulet sustinuta sau intre perne. Este la fel de vioaie si zambareata, dar apar si momente cand devine plangacioasa si vrea doar la mine – eu m-am speriat ca e rasfat, dar am inteles ca ar fi varsta… Daca e rasfat, ne ocupam de el cum ajungem in Suedia, daca e varsta, speram sa treaca repede faza asta.
Pana ieri (vineri, 7 octombrie), toate zilele cat am stat la Gaesti le-am petrecut afara. Cel mai des in leganus, sau am scos-o in scoica pe gazon, iar la plimbare pe strazile vecine sau prin oras la cumparaturi. Se pare ca ii prinde bine, pentru ca doarme mai bine si mai mult. A inceput chiar sa doarma si ziua, iar noaptea inca isi pastreaza programul de liniste.
Probabil de la vantisor – ca in soare nu am tinut-o – a prins o culoare rosie in obraji. I-a mai crescut parul, i se uda la fiecare baita la spate – o sa urmeze curand o noua tunsoare, de data asta mai serioasa.
Si cel mai important progres: se intoarce si pe partea cealalta!
Azi (sambata) am sarbatorit ziua Mirunelului, care tocmai a implinit un anisor. La multi ani, Miruna, sa cresti mare si voioasa! Nu i-am rupt turta (obiceiuri si obiceiuri), dar a facut marea alegere de pe tava: dupa ce si-a sprijinit mainile pe o carte si un cd, a ridicat sticluta cu lichior de cumquat pe care au adus-o ai ei parinti din Grecia. Mamica ei ii intrevede un viitor "tulbure". Dupa lichior, urmatoarea alegere au fost cheile de la masina...sa speram ca nu va face aceleasi alegeri si in viata, ca s-au inasprit amenzile pentru alcoolemie.
In curand o vom sarbatori si pe Cristinica, la implinirea celor 6 lunisoare ale ei. Cam pe acum putem spune ca Miruna e de doua ori mai mare decat Cristina! :)

Prin Bucuresti

Am ajuns in vacanta...in Romania! Si, ca mai toate vacantele petrecute in tara ne incepem sejurul prin vizite medicale. Luni am fost la stomatologie. Aveam programare la 11 si, pentru ca nu am avut cu cine lasa copilul, l-am luat cu noi. Nu am vrut sa o ducem in cabinet si nici in aerul conditionat din clinica – si oricum era greu sa o urcam cu carutul la etajul 1 fara lift – asa ca am intrat pe rand, astfel incat sa ramana unul afara cu bebelina.
Eu am scapat prima de stomatologie si, cum eram aproape de Cismigiu, m-am gandit sa o plimb pe Cristina prin parc – macar acolo sa aiba parte de un pic de aer curat. Am pornit agale cu caruciorul spre parc, urcand si coborand bordura dupa bordura. Trebuie sa recunosc ca operatiunea “borduriada” a fost indeplinita cu succes: toate bordurile drepte, nici urma de pante pentru urcat si coborat cu carucioare. Nu-i nimic, trecem cu succes peste micul neajuns si ne continuam traseul.
Caini vagabonzi in dreapta si in stanga. Parca niciodata nu mi-au fost mai nesuferiti. Descopar rapid dezavantajul caruciorului de voiaj: este prea jos, prea aproape de sol sau mai precis de caini – noi fiind obisnuiti cu landoul (si fara caini vagabonzi). Un cutulache o priveste cu jind pe Cristina, indreptandu-se spre carut. Il ocolesc cum pot mai bine si merg mai departe. Nu reusesc sa inaintez prea mult, caci trotuarul se pierde sub rotile unei masini parcate. Sunt obligata sa cobor in jungla de masini de pe strada pentru a continua. Astept sa se mai rareasca masinile care curg ”fara numar”. Reusesc intr-un final sa trec de masina parcata pe trotuarul din fata mea. Mai departe...aglomeratie pe trotuar! Un chiosc de ziare si o florarie de strada ocupa mare parte din spatiul destinat trecatorilor, iar clientii lor ingreuneaza trecerea. ”Pardon, pardon!” si reusesc incet-incet sa imi fac loc. Ma strecor printre ei si intr-un final ajung la poarta a parcului. Intru triumfatoare, dar ma intampina o surpriza...in fata, trepte multe, fara panta pentru carucioare. Fac stanga-imprejur si incerc sa gasesc o solutie. Alta intrare nu mai e prin zona, pe strada am inhalat suficiente noxe, nu vreau sa o tin pe Cristina pe acolo pana termina SO cu stomatologia, ce-i de facut? Ma uit din nou la scari si deodata intrevad solutia: pe aratura! Da, ”nu calcati spatiile verzi” nu funcioneaza intotdeauna. Nici macar verzi nu erau. Am coborat usurel printre copaci si cateva urme imi spuneau ca nu am fost prima care a facut asta. Ultimul hop a fost la iesirea in alee – aveam de trecut o bordura inaltuta. Doi indivizi care discutau alaturi ma priveau cum ma chinuiam sa cobor carutul. Nici gand sa se ofere sa dea o mana de ajutor. Iau carutul mai mult pe sus si reusesc intr-un final sa ajung pe alee.
Cismigiul arata superb! Nu il mai vazusem de multa vreme vara (ca desi septembrie, toamna nu isi facuse simtita prezenta). Cristina a stat treaza, privind curioasa la tot ce era in jurul ei.

Cea mai mare aventura a vietii tale

Toata saptamana am planificat minutios plecarea. Am lasat curatenie acasa, am spalat tot pentru noi, spalat si calcat pentru bebe cat mai spre sfarsitul saptamanii sa le avem pe toate pregatite de drum, am mancat toata mancarea din frigider :), etc. Desi ne-am lasat foarte putine de facut vineri si sambata, nu am stat locului niciun pic. S-au gasit multe si marunte de aranjat/ordonat, dar in final le-am terminat. Sambata am inceput pregatirile pentru plecare mult mai devreme decat de obicei, sa avem timp de bebe si ne-am incadrat in timp tocmai bine.
Aventura a inceput la 14:30 (sambata, 17 septembrie), cand am plecat de acasa. SO a dus bagajele la masina, apoi am imbarcat si bebele si ne-am indreptat spre aeroport. Nu am avut probleme cu bagajele mari – le cantarisem inainte de a pleca de acasa – surpriza a fost cu carutul de voiaj al Cristinei, pe care am fost nevoiti sa il punem la cala. In aeroporturi exista carucioare de imprumut si nu prea permit sa urci cu caruciorul personal – din motive de spatiu. Asa ca nu ne-am riscat sa ramanem fara el, l-am pus la cala si am imprumutat unul din aeroport – mai mic si mai putin confortabil ca am nostru, dar si-a facut treaba!
Am trecut cu bine si de scanari – aici aveam emotii cu bagajele de mana care erau multe, mari si grele, dar am scapat! Cum am ajuns devreme si mai aveam de asteptat ceva pana la imbarcare, am stat si am mancat ceva in aeroport: eu un hamburger cu cartofi prajiti (foarte sanatos!) si SO un sandvis mare - specialitate suedeza - cu somon. I-am dat papa si Cristinei, iar apoi a adormit in carucior. Inainte sa urcam in avion i-am schimbat si pampersul, asa ca ne-am imbarcat cu toate rezolvate.
SO a fost foarte dezamagit ca nu am fost chemati sa urcam primii in avion – in general cei cu copii mici au prioritate. Am avut locuri in antepenultimul rand, iar cea care avea loc langa noi a fost foarte draguta si s-a mutat in alta parte, lasandu-ne spatiu pentru bebe. Pe Cristinica am carat-o in baby björn la urcarea in avion, iar SO s-a ocupat de bagaje. M-am asezat la geam cu paturica lui bebe pe genunchi si am primit si doua perne din avion, astfel incat Cristinelul statea foarte comod. Am decolat la 18:10, cu un pic de intarziere din cauza unui pasager care nu a ajuns in timp. Am avut grija sa o alaptez la fiecare decolare si aterizare, asa cum este recomandat pentru a i se desfunda urechile :). La primul zbor, a adormit in timp ce ii dadeam sa manance la decolare si nu s-a trezit tot drumul. M-am straduit sa o trezesc sa ii dau papa la aterizare, pentru ca era foarte somnoroasa. In aeroport in Munchen trebuia sa avem o ora la schimbare, dar am plecat cu 15 minute intarziere, iar la coborare am mers cu autobuzul pana la terminal. Nu am fost foarte stresati cu timpul, dar ne-am incadrat perfect. Am avut timp doar sa schimbam copilul pe fuga si cand am iesit de la baie lumea se urca in avion deja. Am primit o jucarioara pentru bebelusi cu un avionas Lufthansa – o sa o pastram amintire de la primul ei zbor. Si aici am avut loc in spatele avionului (probabil e vreun cod secret, ca bebelusii sa se aseze in spate sa deranjeze cat mai putina lume), in penultimul rand. A si in primul avion, priveam fetele oamenilor deja asezati, in timp ce mergeam spre locurile noastre. Zambete, uneori inclestate - mascand o teama ascunsa, la vederea bebelusului. Aici am zabovit mai mult pana am decolat, pentru ca ploua cu galeata. Am plecat cu intarziere de o jumatate de ora, timp in care am tinut-o treaza si ne-am jucat cu ea. A adormit si de data asta la decolare si a dormit bustean tot drumul.
A fost remarcata si de marele Cristi Minculescu si sotia, care i-au admirat podoaba capilara.
Nici nu s-a simtit bebelusul la bord! A fost bine ca, daca in primul avion am tinut-o pe mana dreapta (am avut locul 28F cu geam in dreapta), de data asta a stat pe mana stanga (pe locul 29A cu geam in stanga).
Am aterizat tarziu – aproape de ora 1, cu un bebelus activ.
Prima noapte a fost mai dificila, venind de la 10-15 grade am gasit in Bucuresti 30. Bebelusul a fost si el socat, a mancat din doua in doua ore la inceput. In doua zile si-a revenit la programul normal. Facem baita la 10, 10:30 seara si mananca la 4:30 – 5:30 de dimineata, iar apoi din patru in patru ore - program normal.