Ce mai facem (zicem)

Mai e putin din anul asta, moment in care ne gandim sa tragem o linie si sa adunam bune cu rele. Una calda, una rece – cam asa au fost intamplarile care ne-au coplesit acum spre final. Dar, cum totul e bine cand se termina cu bine ( si sper eu ca ne-am linistit de acum), privim inainte optimisti si asteptam bineinteles un an mai bun.

Ma uit la pitice si realizez cat de repede trece timpul…privesc pozele din anii trecuti si nu imi vine sa cred ca de la primul Craciun al Cristinei au trecut deja 5 ani si sunt 2 ani de cand Sara se rotea pe covorul din sufragerie, in fata bradului.

La noi e o iarna calda, fara zapada, desi saniuta cea noua asteapta linistita in beci sa fie scoasa la plimbare. Eu, si mai entuziasmata, de-abia astept sa ninga sa le scoatem pe pitice cu saniuta. Le-am luat una de lemn, cu spatar, clasica, sa incapa amandoua. Mai avem nevoie doar de zapada.

Zilele astea cat am stat singurele ne-am facut de lucru: am facut calendarul cu zilele pana la Craciun si ne-am gasit alte activitati de iarna de facut in casa. In week-end am iesit la joaca sau la cumparaturi, am facut casute de turta dulce si ne-am uitat la desene animate cu Craciunul.

Sambata mergem in excursie la Mos Craciun. Am vorbit cu Sara sa ii lase Mosului suzetele – acum sa vedem daca nu cumva se razgandeste. Bineinteles, au aparut probleme ulterior. Cristina: ”Daca Sara ii lasa suzetele lui Mos Craciun, eu ce ii las?” Si am concluzionat sa ii faca ceva frumos din perlute.



Cristina a fost la mine la serviciu intr-o zi, acum cateva saptamani. Stiti care a fost prima intrebare pe care mi-a pus-o dupa ce mi-a studiat biroul? “Pe unde ies banii?” I-am explicat de mai multe ori cum sta treaba, dar nu stiu daca e complet lamurita…


Cristina (aseara la culcare): “Uite mami, uite cum facem: daca tu ai trei paturi si eu am trei paturi, ii dau eu Sarei doua paturi si tu imi dai mie una de la tine!”



Despre Sara:

Limbajul a evoluat, propozitiile sunt mai complexe, a inceput sa foloseasca prepozitii si stie din ce in ce mai multe cuvinte.

Ma intreaba mereu la diverse cum se zice in suedeza. I-am facut unghiile cu oja si a venit peste cateva zile sa imi zica cum se zice la oja in suedeza.


Sara: “Cum sunt ochii mei?”

Eu: “Caprui!”

Sara (suparata): “Nuuu!”

Eu: “Si ai mei sunt caprui.”

Sara: “Nuu!”

Eu: “Cum sunt atunci?”

Sara: “Sunt bine!”

Eu: “Ok!”


Sara: ”Tu ai gura mare, Tina are gura mica, tati are gura mare, eu am gura mica, tina are gura mare!”

Eu: “Cum are Cristina gura?”

Sara: “”Mare!”

Eu: ”Si tu?”

Sara: ”Eu am gura mica!”

(hmm...nu am mai intrebat-o daca la propriu sau la figurat!)


Sara (jucandu-se la tableta): ”Vai capul meu!” (si se pare ca expresia a prins radacini, ca apare in mai multe contexte de la o vreme)


Sara (fixandu-ma cu privirea): ”Mami eu ce am?”

Suspans...

Eu (incurcata, pentru ca habar nu aveam la ce se referea): ”Nu stiu mami...”

Sara: ”Ochi? Nas? Gura? Obraji? Par?”

Eu: ”Da, ai!”


Sara: ”Cum sunt ochii mei?”

Eu: ”Caprui.”

Sara: ”Nu! Sunt bine...”

La cateva secunde...

Sara: ”Mami cum sunt ochii mei?”

Eu: ”Bine!”

Sara: ”Nu! Sunt caprui!”


A mostenit de la Cristina expresia ”vorbesc invers!”. Daca e la baie si zice ca e gata de fapt nu e, daca o intrebi daca vrea lapte zice “Da” si de fapt nu vrea...


Cand o intreb ”Ce-ai facut azi la gradinita?” raspunsul vine neintarziat: ”Jucat frumos!”


Sara: ”Ahlam a venit la grupa mica si Tina a venit la grupa mica.” – ii place sa se joace cu colegii Cristinei, preferatii sunt Ahlam si Oliver.


Sara: ”Tina acolo nu sunt ale tale, acolo sunt ame mele!” – se referea la haine.


Nu ezita niciodata sa zica ”mutumesc!” si ”Cu pacere!”



Cristina (face ca lupul): “Auuu auuu!”

Sara: ”Tina, tu esti un glup?”


Sara (incercam sa ii indes pe cap o bluza mult prea stramta): ”Nu mami, nu e bine! Mai jos capul meu!”