Gerul Bobotezei

Au trecut sarbatorile ca de obicei, foarte repede. Noi am reusit sa ne odihnim putin, sa trandavim si sa ne incarcam bateriile. Am avut tot timpul program “de voie”, fara planuri si activitati. Uneori mai e nevoie si de trandaveala...

Momentul de top al Craciunului a fost desfacerea cadourilor. Cristina a primit ce avea pe lista si un pic mai mult: rochita de Elsa cu coroana, bagheta, manusi si o coada de par de Elsa, chichinei cu Elsa si cu Bamse, sapca cu Elsa (cea pe care o avea ii ramasese mica), cizmulite cu Minnie, un joc cu Elsa (care contine 6 jocuri de fapt). Sara, pentru ca nu si-a exprimat dorintele (hi,hi,hi)a primit ce a crezut Moshul ca i s-ar potrivi: o orga, flaut de apa, muzicuta, covoras de desenat cu apa (pentru care Moshu’ a avut grija sa cumpere creioane aditionale sa nu apara certuri) si un lego. Multe instrumente muzicale, stiu, dar credem ca toata “urechea muzicala a familiei” a ajuns la ea: fredoneaza corect mai multe cantecele (unul din ele e Mos Craciun cu plete dalbe) si recunoaste extrem de repede pe cele pe care le-a mai auzit.

Intre Craciun si Revelion nu am facut mare lucru: vreo doua excursii la masina de lemn, o plimbare la supermarket, leneveala multa acasa si am avut si niste febra – intai Cristina, apoi SO, apoi eu. Asa ca din cele trei zile pe care trebuia sa le lucrez saptamana aia, am fost la serviciu doar o zi si jumatate. De Revelion ne-am pregatit cum trebuie, cu curatenie si bucate alese. Din pacate, nu am chefuit prea tare, ca pe la 9 Cristinei i s-a facut rau, a varsat, a facut niste febra si evident, nu a avut dispozitie de petrecere. Noi am papat, am pazit-o pe Cristina, am vazut artificiile de pe balcon si am baut sampanie.

Am mai lenevit trei zile din noul an, iar de luni am inceput serviciul/gradinita. Noroc ca avem liber azi, de Boboteaza, sa nu ne ostenim prea tare asa, de la inceputul anului.

Odata cu noul an a venit si frigul pe la noi, am avut -8, -10, -12 grade aproape tot timpul. Am profitat din plin de temperaturile negative si, azi-noapte, la -12 grade am dezghetat congelatorul. Nu mai reusisem sa il dezghetam de multa vreme si aproape ca nu ne mai intra cutia de inghetata in raftul pentru inghetata de cata gheata era pe margine.

Azi avem program artistic. Mergem la spectacol de patinaj artistic cu Elsa la Globen. Eu cu Cristina, SO si Sara se vor invarti prin zona. Spectacolul dureaza doua ore si de-abia astept sa ii vad reactia Cristinei la vederea Globenului si a personajelor ei preferate pe gheata.

Sara se dezvolta rapid si apare mereu cu ceva nou: saptamana trecuta incepuse cu “oj” – de cate ori ii cadea ceva din mana, sau se impiedica, zicea cate un “oj”.

Teribil de amuzant pentru un pitic asa de mic! A invatat sa sforaie – sa se prefaca doar :). A vazut ea undeva si a retinut ca asa se face cand dormi. Si sforaie tare dragut!

Zilele trecute se prefacea Cristina ca face pipi la olita. A retinut Micul imediat. Acum face si ea la fel.

Se lauda cu orice. Cum face ceva, are nevoie de aprecieri si incepe sa ne strige: mami, tati, Naaa! Chiar de mai multe ori daca nu raspundem sau daca aprecierile nu i-au fost suficiente.

Se incrunta daca e suparata si se uita pe sub sprancene – eventual arata si cu degetul sau ”arunca cu gheata”. Cand se supara Cristina si il cearta pe SO il cearta si ea, la fel de furioasa precum Cristina - sau poate un pic mai rau.

O imita pe Cristina in orice. Sta si urmareste atent miscarile si apoi face si ea la fel. Uneori, cand sta concentrata sa inregistreze miscarile incepe si ea sa isi miste degetele, mainile, exersand miscarea.

”Nu” e ”nej” - suedeza a invins aici. Si e un ”nej” continuu la noi in casa: ”Sara hai sa schimbam pampersul”, ”nej”, ”Sara hai sa ne imbracam”, ”nej”, ”Sara pune globuletele inapoi in brad”, ”nej” – si mai des apare in repetitii de genul ”nej, nej, nej!” – ca sa nu mai existe loc de dubii.

Mai nou incearca si invata cuvinte noi. Cand nu stie ceva si vreau sa ii repet, imi zice: ”Mami, te?” (eu il consider un fel de ”ce?”) cu o mutrita concentrata si ganditoare. Ii repet cuvantul, sau ii zic ce se intampla si apoi zice ”Da!” – semn ca e multumita cu raspunsul.

La multi ani, dragilor! Sa aveti un an asa cum il doriti, cu sanatate si liniste sufleteasca!