La Moshu’

Am fost. 

Week-end-ul trecut, pregatiti de aventura am pornit la drum. Cu doi copii somnorosi, o ora mai tarziu decat ne propusesem, am plecat spre tara lui Mos Craciun. Sara nu a fost in apele ei de la inceput. Cam dupa o ora de mers cu cantece si maimutareli, a varsat. Asa a inceput excursia noastra. S-a mai linistit un pic mai apoi, ba chiar a si dormit vreo ora. 350 de km sunt de la noi de acasa pana la Mos Craciun si, din pacate, mare parte din drum nu se merge pe autostrada - dar am izbandit sa ajungem in final. Cam pe la 13:00 intram in tinutul Mosului, un loc magic, cu muzica, luminite, casute de troli si de spiridusi, teatre pentru cei mici si alte mici distractii.

Sara a stat in carucior tot timpul, iar Cristina a fost fascinata de teatre. Am facut un tur cu caruta trasa de cai prin tinutul Mosului, am vizitat casutele, am dansat in jurul bradului si bineinteles l-am salutat pe Mos Craciun. Cristina nu a vrut sa faca poza singura cu el, a stat cat mai departe, iar Sara s-a speriat de el. A doua zi am intalnit-o chiar si pe doamna Mos Craciun. Spiridusii erau peste tot, ajutau la buna desfasurare a evenimentelor, raspundeau la intrebarile celor mici, pozau cu copiii sau jucau teatru.

Avand in vedere ca distractia se termina la ora 16:00, a fost o alegere buna sa mergem doua zile, sa apucam sa vedem tot. Si asa am ratat niste piese de teatru, dar cel putin nu am fost stresati de timp. Seara am dormit la un hotel foarte dragut din cel mai apropiat oras, Mora – aflat la vreo 18 km de tinutul Mosului. A doua zi am ajuns la Mosul tot tarziu – pe 12 cred. Desi nu a fost prea frig, 1 grad in prima zi si vreo 10 a doua, am inghetat stand afara cea mai mare parte din timp. Si, intr-un fel, 10 grade din Stockholm nu sunt la fel cu 10 grade in Tomteland. M-am bucurat insa ca am avut hainute potrivite pentru cele mici, desi cand am plecat de acasa, citind prognoza, am fost tentata sa nu le imbrac prea gros.

Drumul spre casa a fost lung si un pic obositor, Sara nu a dormit deloc – dormise 3 ore in carucior la Moshu’. Am cantat si ne-am jucat, fetele au rontait aproape in continuu – inca un motiv de stres pentru mine, pregatita oricand de un nou episod de varsaturi.

Foarte amuzanta, Sara ma oprea de cate ori nu ii placea ce ii cantam “neeee” si facea semn cu degetelul. Si asa ne-am jucat 4 ore, pana am ajuns acasa.

Un pic obositor, dar a meritat. Poate la anul mergem in Finlanda in alt tinut al Mosului, foarte renumit. Nu de alta, dar de la Mosul din Finlanda am primit eu scrisoare cand eram mica – merita sa il vizitam!:)

Update: Intre timp, am "developat" si pozele: