Salutari din Tenerife

Zborul de 6 ore a fost destul de obositor, dar pitica s-a comportat exemplar. A reusit sa doarma putin dupa decolare, iar apoi s-a jucat, am cantat, am papat si am citit.

Am aterizat pe la 11:30 ora locala (diferenta de fus orar e de o ora cu Stockholmul, 2 cu Bucurestiul)

Am plecat cu doua bagaje de cala de 20 de kg fiecare: unul al Cristinei si unul al nostru + chestiile comune (recomand prosoapele de plaja de microfibra de la Decathlon, super absorbante, ocupa putin loc si se usuca repede). Avem la noi doua olite: cea de casa si una de voiaj (cu pungi de unica folosinta, s-a dovedit de mare ajutor)

Prima impresie: o insula deluroasa stearpa, flora fiind reprezentata aici doar de niste cactusi chinuiti. Totul este complet arid: un pamant pustiit de soarele arzator. Priveam socati din autobuz peisajul dezolant ce se vedea in drumul de la aeroport la hotel. Cat cuprindea privirea se zareau doar bolovani si tarana, iar dealurile din departare aproape golase uscate acoperite razlet de cativa cactusi indrazneti. Un peisaj complet strain de ceea ce eram noi obisnuiti si am inceput sa ne intrebam de ce este insula asta asa de renumita si cum face de atrage asa de multi turisti. Caci, daca populatia de aici este de 700 000 de locuitori, insula inregistreaza anual un numar de 4 milioane de turisti.

Acum, dupa doua saptamani de concediu, multe din intrebarile mele si-au gasit raspuns.

In primul rand, cum am ajuns in statiune, peisajul s-a schimbat: hoteluri cochete si verdeata: palmieri si arbusti plini de flori, toate plantate si ingrijite cu atentie, caci nu supravietuieste nimic verde  pe aici care sa nu aiba un furtunas la baza ce iese din pamant si care uda periodic (tind sa cred ca un pic in fiecare noapte). Stam aici de doua saptamani si nu a cazut nicio picatura de ploaie, iar temperatura se duce spre 30 de grade in fiecare zi. Chiar si seara tarziu sunt peste 20 de grade afara. Portiunile cu iarba sunt rare, iar iarba pare un alt soi fata de cel pe care il stim noi, are firul mai subtire si pare plastifiata. In rest, pe sub palmieri si celelalte plante este pamant gol – tarana rosiatica, fara nicio buruiana.

Partea sudica a insulei, unde stam noi este sufletul turistic al insulei. Totul este facut aici special pentru turisti: de la hotelurile luxoase cu piscine impresionante, la restaurante pe toate gusturile si activitati variate (excursii cu autobuze sau barci, numeroase firme de inchiriat masini, terenuri de golf, firme de scufundari, mers pe camile, parasutism etc. etc.). Exista chiar numeroase plaje artificiale, ce contin nisip adus din Sahara, special pentru turistii care strambau din nas la nisipul inchis la culoare al insulei vulcanice.

In zona noastra plajele sunt aproape perfecte: nisip fin, apa calda si curata de un albastru  superb ce se adanceste lin. Un pic de vegetatie, poate un copacel mai aproape de apa ar fi fost ideal, in rest nu avem de ce sa ne plangem.

Hotelul este foarte comfortabil. Avem bucatarie complet utilata cu living (in care doarme Cristina), camera, baie si terasa mare, cu vedere spre piscina, unde luam micul dejun. Ne simtim deja ca “acasa” aici si cred ca am putea sa stam mult mai mult de cele 3 saptamani de concediu pe aici fara sa simtim vreo lipsa.

Prima saptamana a fost “de recunoastere”. Ne-am plimbat si am descoperit imprejurimile, am mers la plaja sau am stat la piscina hotelului, am ajuns la parcul de maimute si am iesit cu barca in larg sa vedem balene si delfini. Oceanul e superb si totul arata ca in filme de-a lungul plajelor. Cum te departezi de zonele turistice insa te izbeste peisajul dezolant, pustiit si bolovanos.

Saptamana asta am inchiriat o masina si am explorat nordul, o cu totul alta lume. Aici este o vegetatie bogata si relief deluros. Turistii  vin aici intr-un numar mult mai mic, pentru ca se pare ca aici ploua mai des si e mai racoare decat in sud. Ne-am oprit intr-o seara intr-un orasel din nord si am savurat atmosfera spaniola autentica: o seara placuta ca de vara, cu lume multa la terase si lautari in aproape toate carciumile cantand muzica spaniola.

In alta zi am urcat pe cel mai inalt munte din Spania, El Teide (3718 m) pana la putin peste 3600 m este un vulcan activ aflat in repaus, ultima eruptie avand loc in 1898.  Aerul era rarefiat si, desi era o zi calduroasa, sus erau doar 8 grade (eram bineinteles pregatiti cu haine).Asta e punctul cel mai inalt pe care l-am atins pana acum, la fel si pitica noastra de 2 anisori si jumatate :).

In partea de sud, pe langa apa sunt numeroase bananiere (cam cum sunt in Romanica lanurile de porumb asa sunt bananierele pe aici doar ca sunt toate ingradite). Partea vestica este deluroasa si aici sunt vii multe. In nord au de toate: lamai, portocali, banani, vita de vie. 
Fauna e destul de slab reprezentata pe uscat, caci in afara de soparle care sunt absolut peste tot, am mai vazut niste pasarele si cam atat.

Am mancat specialitati spaniole: supa de naut, iepure, cartofi canarieni (cartofi fierti cu f multa sare), tapas, banane flambate, limonada de cactus, iar SO a testat cateva feluri de peste. Dupa ce am testat mai multe fructe, sperand ca aici vom gasi gustul lor veritabil, ne-am oprit la papaya, mango, chirimoya si plantane (bananele de Tenerife).Celelalte sunt la fel de fade ca cele din Suedia.

Pitica noastra a invatat rapid parcurile de joaca din zona hotelului si a gasit altele in toate locurile pe care le-am vizitat. In primele zile dupa ce am ajuns aici plangea ca vrea la leaganele de la tuc-tuc. Si acum le mai pomeneste uneori, desi le-a invatat pe cele noi si se orienteaza rapid - stie in ce parte trebuie sa mergem ca sa ajungem la ele. A treia zi am fost nevoita sa ii iau un puzzle ca incepuse sa se vaite: “Vreau fac un puzzle!” si chiar nu aveam nici unul la noi. Ii pomeneste intruna pe prietenii ei de la gradi (Oli si Alicia) dar pare ca ii place in vacanta. Am fost la doua parcuri cu animale si mai avem unul in plan.

In ocean nu intra, dar pe plaja, in atata nisip, este in mediul ei. I-am luat galetusa de nisip si facem castele. In schimb ii place la piscina – exista si o piscina mica pentru copii, de maxim 50 cm adancime, in apropiere exista si tobogan si leagane si daca ne plimbam de la unele la altele putem sa ne petrecem o buna parte din zi pe langa hotel. Vorbeste mai mult si ne socheazacu diverse replici hazlii. Din cand in cand se trezeste intreband: "mami, tu ci faci?".

Intr-o zi, dupa ce am ajuns la hotel o aud scotocind la mine in geanta. O intreb ce face si nu imi raspunde. Vine apoi cu telefonul negru la mine si mi-l intinde, cu o mutrita nevinovata, ridicand din umeri: "ala abatu (albastru) nu tiu unde e!"

Au trecut rapid primele doua saptamani, iar acum ne pregatim sa ne incarcam bateriile in ultima saptamana de relaxare si odihna.