Ghizaza si vizaza

V-am mai tot pomenit de cat de mult vorbeste Cristina mai ales de cand ne-am intors din tara. Repeta ce ii zicem (orice numai poezii nu) si intreaba cand vrea sa afle ceva:“Tze ata mamma?” (Ce e asta mama?)

In cristineasca, gargarita este ”ghizaza”, iar veverita = ”vizaza”.

A inceput sa asculte povesti, dar nu citite, rezumate, si preferabil sa i se arate in poze.

Cand mananca ceva ce ii place ne aduce rapid la cunostinta: ”Bun. Foate bun! Miam, miam, miam.”

A inceput sa aiba pareri: “Veau ‘apte!”(“Vreau lapte”), “Veau ‘tuguri”, (Vreau struguri), “Veau pepenene” (“Vreau pepene”), “Veau ‘osie” (Vreau rosie), etc. 

Dupa statul pe olita vine cantecul chichineilor: “Pune chichineeeei! Pune chichineeeei!”, caci stie sa ii dea jos dar nu reuseste prea bine sa ii imbrace.

La culcare imi spune mereu ce i-am repetat eu de multe ori:  “‘ziu. Tapa luma doame!” (“E tarziu, toata lumea doarme!” - cu accent pe "p") si apoi incepe numaratoarea: Mna, Oli, Ana, Bunu, tapa luma doame!

Ne gandim serios sa ii cumparam pat de fetita mare. Nu mai vrea deloc sa adoarma in patut si nici nu ii place cand se trezeste acolo noaptea.

Ieri:

Cristina: “Vine Bunu!”.

Eu: “Nu vine Bunu. Vin Bunica si Bunicu’”.

Cristina: ”Vin ’nica, ’nicu’”.

Eu: ”Nu maine, poimaine!”

SO: ”Nu joi, vineri!”

Cristina: ”Nu maine, poi-vinei!”(de la poivineri).